Un dezertor rus dezvăluie secretele de război pentru paza bazei nucleare

În ziua invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022, Anton spune că baza de arme nucleare la care slujea a fost pusă în alertă de luptă totală.

„Înainte de asta, aveam doar exerciții. Dar în ziua în care a început războiul, armele erau pe deplin la locul lor”, spune fostul ofițer din forțele nucleare ruse. „Am fost gata să lansăm forțele în mare și aer și, teoretic, să dăm o lovitură nucleară.”

L-am întâlnit pe Anton într-o locație secretă din afara Rusiei. Pentru propria sa protecție, BBC nu va dezvălui unde. I-am schimbat și numele și nu îi arătăm fața.

Anton a fost ofițer la o instalație secretă de arme nucleare din Rusia.

Ne-a arătat documente care confirmă unitatea, gradul și baza lui.

BBC nu poate verifica în mod independent toate evenimentele pe care le-a descris, deși ele se potrivesc cu declarațiile rusești la acea vreme.

La trei zile după ce trupele au trecut peste granițele Ucrainei, Vladimir Putin a anunțat că forțele de descurajare nucleară ale Rusiei au fost ordonate într-un „mod special de serviciu de luptă”.

Anton spune că alerta de luptă a fost în vigoare în prima zi a războiului și susține că unitatea sa a fost „închisă în interiorul bazei”.

„Nu aveam decât televiziunea de stat rusă”, spune fostul ofițer, „nu știam cu adevărat ce înseamnă totul. Mi-am îndeplinit automat sarcinile. Nu luptam în război, doar păzim armele nucleare.”

Starea de alertă a fost anulată, adaugă el, după două-trei săptămâni.

Mărturia lui Anton oferă o perspectivă asupra funcționării interioare extrem de secrete ale forțelor nucleare din Rusia. Este extrem de rar ca membrii serviciului să vorbească cu jurnaliştii.

„Există un proces de selecție foarte strict acolo. Toată lumea este un soldat profesionist – fără recrutați”, explică el.

„Există verificări constante și teste cu detector de minciuni pentru toată lumea. Salariile sunt mult mai mari, iar trupele nu sunt trimise la război. Ei sunt acolo fie pentru a respinge, fie pentru a efectua o lovitură nucleară.”

Fostul ofițer spune că viața era strâns controlată.

„A fost responsabilitatea mea să mă asigur că soldații de sub mine nu au dus niciun telefon la baza nucleară”, explică el.

„Este o societate închisă, nu există străini acolo. Dacă doriți să vă viziteze părinții, trebuie să trimiteți o cerere la Serviciul de securitate FSB cu trei luni înainte.”

Anton făcea parte din unitatea de securitate a bazei – o forță de reacție rapidă care păzea armele nucleare.

„Am avut exerciții de antrenament constant. Timpul nostru de reacție a fost de două minute”, spune el, cu un strop de mândrie.

Rusia are aproximativ 4.380 de focoase nucleare operaționale, potrivit Federației Oamenilor de Știință Americani, dar doar 1.700 sunt „desfășurate” sau gata de utilizare. Toate statele membre NATO la un loc dețin un număr similar.

Există, de asemenea, îngrijorări cu privire la faptul dacă Putin ar putea alege să desfășoare arme nucleare „non-strategice”, adesea numite tactice. Acestea sunt rachete mai mici care, în general, nu provoacă precipitații radioactive pe scară largă.

Folosirea lor ar duce totuși la o escaladare periculoasă a războiului.

Kremlinul a făcut tot ce a putut pentru a testa nervii Occidentului.

Abia săptămâna trecută Putin a ratificat modificări ale doctrinei nucleare – regulile oficiale care dictează cum și când Rusia poate lansa arme nucleare.

Doctrina spune acum că Rusia poate lansa dacă este supusă unui „atac masiv” cu rachete convenționale de către un stat non-nuclear, dar „cu participarea sau sprijinul unui stat nuclear”.

Oficialii ruși spun că doctrina actualizată „elimină efectiv” posibilitatea înfrângerii sale pe câmpul de luptă.

Dar este arsenalul nuclear al Rusiei pe deplin funcțional?

Unii experți occidentali au sugerat că armele sale datează în mare parte din epoca sovietică și s-ar putea să nu funcționeze.

Fostul ofițer al forțelor nucleare a respins acea opinie ca fiind o „viziune foarte simplificată din partea așa-zișilor experți”.

„Ar putea exista unele tipuri de arme de modă veche în unele zone, dar țara are un arsenal nuclear enorm, o cantitate imensă de focoase, inclusiv patrulare constantă de luptă pe uscat, pe mare și pe aer.”

Armele nucleare ale Rusiei erau pe deplin operaționale și pregătite pentru luptă, a susținut el. „Munca de întreținere a armelor nucleare se desfășoară în mod constant, nu se oprește niciodată nici măcar un minut.”

La scurt timp după ce a început războiul pe scară largă, Anton a spus că i s-a dat ceea ce el descrie drept „ordin criminal” – să țină prelegeri cu trupele sale folosind linii directoare scrise foarte specifice.

„Au spus că civilii ucraineni sunt combatanți și ar trebui distruși!” exclamă el. „Aceasta este o linie roșie pentru mine – este o crimă de război. Am spus că nu voi răspândi această propagandă.”

Ofițerii superiori l-au mustrat pe Anton transferându-l la o brigadă de asalt obișnuită dintr-o altă parte a țării. I s-a spus că va fi trimis la război.

Aceste unități sunt adesea trimise la luptă ca „primul val” și un număr de dezertori ruși au declarat pentru BBC că „făcători de probleme” care se opun războiului au fost folosiți ca „carne de tun”.

Ambasada Rusiei la Londra nu a răspuns unei solicitări de comentarii.

Înainte de a putea fi trimis în prima linie, Anton a semnat o declarație prin care refuză să ia parte la război și i s-a deschis un dosar penal. Ne-a arătat documente care confirmă transferul său la brigada de asalt și detalii ale dosarului penal.

Apoi a decis să fugă din țară cu ajutorul unei organizații de voluntari pentru dezertori.

„Dacă aș fi fugit de la baza forțelor nucleare, atunci Serviciul de Securitate FSB local ar fi reacționat decisiv și probabil că nu aș fi putut să părăsesc țara”, a spus el.

Dar crede că, pentru că fusese transferat într-o brigadă de asalt obișnuită, sistemul de autorizare de securitate la nivel superior a eșuat.

Anton a spus că vrea ca lumea să știe că mulți soldați ruși sunt împotriva războiului.

Organizația de voluntari care îi ajută pe dezertori, „Idite Lesom” [‘Go by the Forest’, in English, or ‘Get Lost’] a declarat pentru BBC că numărul dezertorilor care caută ajutor a crescut la 350 pe lună.

Riscurile pentru cei care fug cresc, de asemenea. Cel puțin un dezertor a fost ucis după ce a fugit în străinătate și au existat mai multe cazuri de bărbați returnați cu forța în Rusia și puși în judecată.

Deși Anton a părăsit Rusia, el spune că serviciile de securitate încă îl caută acolo: „Îmi iau măsuri de precauție aici, mă descurc și nu apar în niciun sistem oficial”.

El spune că a încetat să mai vorbească cu prietenii săi de la baza nucleară pentru că i-ar putea pune în pericol: „Trebuie să facă teste cu detector de minciuni, iar orice contact cu mine ar putea duce la un dosar penal”.

Dar nu se iluzie cu privire la riscul în care se află el însuși, ajutând alți soldați să fugă.

„Înțeleg cu cât fac asta mai mult, cu atât sunt mai mari șansele ca ei să încerce să mă omoare.”