Tag: medical

  • Gazanii răniți în război trăiesc cu dizabilități, dar cu puțin sprijin medical

    Criza umanitară și conflictul în curs din Gaza au lăsat în urma ei mii de oameni cu dizabilități care pot schimba viața.

    Conflictul în curs dintre Hamas și Israel, împreună cu infrastructura de îngrijire a sănătății din Gaza, a creat ceea ce unii descriu drept provocări insurmontabile pentru cei răniți în timpul violenței.

    Aproximativ 25% dintre persoanele care au suferit răni în conflict — aproximativ 22.500 de persoane — au nevoie acum de reabilitare pe termen lung, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Peste 106.000 de oameni au fost răniți în Gaza de la începutul războiului, potrivit Ministerului Sănătății controlat de Hamas.

    Dar în Gaza, unde resursele medicale sunt deja întinse până la punctul de rupere, chiar și serviciile de reabilitare de bază rămân la îndemână.

    Multe persoane cu dizabilități se confruntă nu numai cu dureri fizice, ci și cu cicatrici psihologice profunde și respingere societății în Gaza, au spus profesioniștii medicali internaționali și locali. Cu acces limitat la îngrijire medicală, sprijin psihologic și dispozitive de asistență, ei sunt adesea lăsați să navigheze în viața cu dizabilități care le schimbă pentru totdeauna viitorul.

    FOTO: Palestinienii plâng lângă cadavrele rudelor lor care au fost ucise într-un atac aerian israelian, la vest de Khan Younis, în sudul Fâșiei Gaza, 12 decembrie 2024. (Haitham Imad/EPA via Shutterstock)

    FOTO: Palestinienii plâng lângă cadavrele rudelor lor care au fost ucise într-un atac aerian israelian, la vest de Khan Younis, în sudul Fâșiei Gaza, 12 decembrie 2024. (Haitham Imad/EPA via Shutterstock)

    MAI MULT: Foamete „apare sau iminentă” în părți din nordul Gazei, avertizează experții Consiliului de Securitate al ONU

    „În orice circumstanțe, recuperarea după o rănire extinsă și participarea la reabilitare fizică necesită o cantitate enormă de forță psihologică. Pentru a face acest lucru într-o zonă de conflict — unde accesarea ajutoarelor pentru mobilitate, transportul adecvat sau orice, sesiuni de fizioterapie, nutriție adecvată, iar odihna este foarte dificilă – afectează grav fiecare persoană care se confruntă cu aceasta”, a declarat purtătorul de cuvânt al Comitetului Internațional al Crucii Roșii, Hisham Mhanna, pentru ABC News într-un interviu.

    În mai bine de un an de când Israelul și-a început războiul de represalii împotriva Hamas, gruparea teroristă care a atacat sudul Israelului la 7 octombrie 2023, ucigând aproximativ 1.200 de oameni și luând ostatici aproximativ 250, o mare parte din Gaza a fost distrusă de atacuri aeriene, potrivit datelor. Națiunile Unite. Aproape 100 de ostatici rămân dispăruți în Gaza, despre care se crede că aproximativ două treimi sunt în viață.

    Aproximativ 60% din toate clădirile din Gaza au fost distruse, a declarat o agenție ONU în septembrie. Sistemul spitalicesc din Fâșia s-a „prăbușit”, a declarat pentru ABC News un purtător de cuvânt al Medicilor fără frontiere (MSF) sau Medicii fără frontiere. Nouăsprezece din cele 36 de spitale și nouă spitale de campanie care funcționau anterior în Gaza încă funcționau parțial, a spus OMS la acea vreme.

    Ahmed Al Haw, în vârstă de 17 ani, o persoană strămutată care trăiește în Khan Younis, un oraș din sudul Gazei, a spus că se numără printre cei ale căror vieți au fost schimbate ireversibil. Al Haw a fost rănit în fața spitalului Nasser din Khan Younis în timp ce vizita o rudă bolnavă. Călătoria familiei lui s-a transformat într-un coșmar când o bombă a explodat lângă mașina lor.

    “Piciorul bunicului meu a fost amputat și, pe măsură ce rănirea s-a dezvoltat, el a murit. Mama și sora mea au fost și ele rănite. Mi-am pierdut ochiul și o parte din picior”, a spus Al Haw.

    Pentru Al Haw, consecințele exploziei au fost aproape la fel de insuportabile ca rănile în sine. El a fost împins într-o realitate în care chiar și cele mai simple sarcini sunt o luptă. Durerea fizică este neînduplecată, dar palidează în comparație cu impactul psihologic pe care îl suportă, a spus el.

    “La începutul rănii, eram într-o stare de depresie. Nu am mâncat deloc. O dată, chiar m-am gândit să mă sinucid”, a spus el.

    Sistemul de sănătate din Gaza nu dispune de resursele necesare pentru a răspunde în mod adecvat nevoilor persoanelor cu dizabilități, a declarat Organizația Mondială a Sănătății într-un comunicat de presă recent care anunță publicarea unei analize a situației medicale din Gaza. Există o lipsă de materiale medicale, inclusiv proteze, scaune cu rotile și medicamente esențiale pentru tratarea persoanelor cu răni care le-au lăsat cu dizabilități, se arată în comunicatul de presă. Spitalele sunt copleșite, cu personal insuficient și cu resurse insuficiente.

    „Accesul la proteze adecvate și ajutoare pentru mobilitate este dificil în Gaza, unde există lipsuri de orice, inclusiv de medicamente și rechizite medicale esențiale. Accentul personalului medical este pe salvarea de vieți, așa cum trebuie să fie în orice situație de urgență, dar acest lucru lasă lacune în îngrijire post-recuperare în multe zone”. spuse Mhanna.

    Ajutorul medical a reprezentat aproximativ 2,5% din greutatea totală a ajutorului care a fost adus în Gaza de la începutul conflictului cu aproximativ 14 luni în urmă, potrivit Coordonării activităților guvernamentale în teritorii, ministerul israelian care supraveghează fluxul de alimente, asistență medicală și alte provizii în Gaza. Aproximativ 28.918 de tone de asistență medicală au trecut în Fâșie, conform datelor COGAT.

    „Israelul operează în mod activ și continuu pentru a facilita creșterea răspunsului medical în Gaza”, spune COGAT pe site-ul său. „Acest lucru se face în strânsă coordonare cu organizațiile de ajutor umanitar specializate în servicii de sănătate și țările donatoare”.

    Cele mai frecvente leziuni pe care le văd personalul medical sunt „pierderea membrelor” din cauza bombardamentelor și a schijelor, a spus dr. Sami Owaimer, directorul Unității de Fizioterapie și Reabilitare din cadrul Ministerului Sănătății din Gaza.

    FOTO: O vedere generală a lui Al-Mawasi, Khan Younis, în sudul Fâșiei Gaza, pe 5 decembrie 2024. (Habboub Ramez/ABACA/Shutterstock)

    FOTO: O vedere generală a lui Al-Mawasi, Khan Younis, în sudul Fâșiei Gaza, pe 5 decembrie 2024. (Habboub Ramez/ABACA/Shutterstock)

    „Cele mai frecvente leziuni pe care le vedem sunt pierderea membrelor din cauza exploziilor și a schijelor, alături de leziunile oculare care duc la orbire și leziuni ale coloanei vertebrale care duc la paralizie. Aceste răni provoacă adesea deformări permanente și modifică profund viețile”, a spus Owaimer.

    Reabilitarea, un pas critic în recuperare, este practic inexistentă în Gaza. Regiunea nu are centre specializate, echipamente moderne și profesioniști pregătiți pentru a oferi îngrijire cuprinzătoare. Ca urmare, multe persoane cu dizabilități rămân fără instrumentele sau sprijinul necesar pentru a se adapta la noile lor realități.

    „Există o lipsă flagrantă de centre specializate de reabilitare și echipamente moderne, cum ar fi proteze și dispozitive de antrenament de mișcare”, a spus Owaimer. „Este nevoie cu disperare de programe cuprinzătoare care să integreze servicii fizice, psihologice și sociale”.

    Pentru Al Haw, impactul psihologic al rănilor sale este agravat de stigmatizarea cu care se confruntă din partea societății, a spus el.

    „Societatea nu mă acceptă”, a spus el. „Când merg încet cu cârje, oamenii încep să strige la mine: „Grăbește-te!” O dată, am căzut la pământ în fiecare zi, am coșmaruri, mă simt foarte singură, pe lângă faptul că sunt bolnavă fizic și vizual.

    Lipsa suportului psihologic exacerbează suferința celor ca Al Haw. Mulți pacienți, în special tinerii, se luptă cu depresia și anxietatea fără îndrumare profesională sau sprijin emoțional.

    „Adaptarea la viața cu un handicap este o provocare semnificativă”, a spus Owaimer. „În timp ce unele programe oferă reabilitare psihologică și socială, lipsa resurselor limitează acoperirea și eficacitatea acestora”.

    Provocările societale cu care se confruntă persoanele cu dizabilități din Gaza, facilitățile limitate, lipsa accesibilității și stigmatul înrădăcinat îi fac pe mulți să se simtă izolați și marginalizați. Al Haw a descris această izolare ca fiind deosebit de dureroasă. Fiind cel mai mare dintre cei șapte frați, el a spus că simte o responsabilitate profundă de a-și întreține familia, în special cu tatăl său închis într-o închisoare israeliană.

    MAI MULT: Pe măsură ce palestinienii se confruntă cu strămutarea în masă în nordul Gazei, unii israelieni caută să se reinstaleze

    “Mi-am pierdut picioarele și vederea, cele mai prețioase lucruri pe care le-am avut. Visele mele s-au deteriorat. Nu îmi pot întreține mama și surorile. Viitorul meu este complet necunoscut”, a spus el.

    În ciuda obstacolelor cu care se confruntă, Al Haw continuă, mânat de dragostea pentru familia sa.

    “Din cauza familiei mele, mă lupt să continui să trăiesc. Îmi doresc să am un viitor bun, să-mi întrețin familia în absența tatălui meu”, a spus el.

    „Acești indivizi nu sunt doar numere, ci sunt ființe umane cu drepturi care merită demnitate, educație și reabilitare adecvată”, a spus Owaimer.

    „În haosul conflictului, mulți oameni cu dizabilități sunt uitați”, a spus Mhanna, de la Crucea Roșie. „Dar ei sunt civili și beneficiază de protecție specială în temeiul dreptului internațional umanitar. Persoanele cu dizabilități și diferitele provocări și nevoi pe care le au, trebuie să fie luate în considerare de către părțile la conflict în timpul ostilităților active”.

    Gazanii răniți în război trăiesc cu dizabilități, dar puțin sprijin medical a apărut inițial pe abcnews.go.com

  • Medical Professionals Are Sharing Infuriating Stories Of Insurance Companies Failing Their Patients, And It’s Pretty Dystopian

    After the killing of the United Healthcare CEO, many people have shared stories of being denied coverage by medical insurance companies, highlighting an issue that working-class Americans are struggling with every day.

    "UnitedHealthcare building; investigators examining evidence markers behind yellow tape, indicating an ongoing investigation."

    Stephen Maturen / Getty Images / Spencer Platt / Getty Images

    After reading stories from the patients’ perspectives, we decided to ask medical professionals to share the times they have witnessed insurance companies fail their patients. One line from the responses we recieved stood out: “Until insurance companies are not-for-profit private organizations, the bottom line will always trump patient care.”

    A woman in a medical setting wearing blue scrubs and a white lab coat, looking thoughtfully in two different poses

    Here’s what 19 medical professionals had to say:

    1.There’s the surgeon whose diabetic patient’s insurance refused to pay for a prosthesis or wheelchair after his leg was amputated:

    “I’ve been an orthopedic surgeon for 32 years. I had a patient with diabetes and peripheral vascular disease who ended up needing an amputation of one of his legs to save his life. The insurance paid for the amputation but would not pay for a prosthesis or wheelchair! Really?!”—Anonymous

    2.There’s the nurse whose patient suffered a heart attack and died waiting for medical insurance approval:

    nurse taking patients blood pressure

    “As a nurse, I’ve seen plenty of situations where an easier test or procedure was denied, leading to the patient having more serious health issues that could have been prevented. One that I will never forget is a patient who’s insurance denied a cardiac catheterization. The hospital staff spent half the day trying to get it approved; the doctor even talked to another doctor at the insurance company. The patient had a heart attack and died before they could get the approval. It was heartbreaking.”—Anonymous

    MoMo Productions / Getty Images

    3.There’s the patient whose insurance company left him bedridden for five days after not sending a home health nurse:

    “I was a nurse discharge planner in a hospital and had an elderly diabetic patient who had a large, open wound on one of his legs. After he underwent surgery, he improved and was able to be discharged home, but he needed a nurse to come out daily to do his dressing changes as well as a physical therapist to help him with his mobility. He lived alone and had no one to help him. Normally, I would make a referral to a home health agency, but this patient’s insurance company required me to call them. They refused to let me make the referral and said they would do it and inform the patient. I wasn’t happy with this, but my hands were tied. I heard later the patient was not seen for five days and ended up being admitted to another hospital. So, they had to pay for two admissions, and the patient suffered. I wish the paper pushers would let the medical professionals do their job; we know what we’re doing.”—Anonymous

    4.There’s the hospital worker who is constantly writing medical insurance appeal letters:

    “I work in the hospital revenue cycle, and part of my job is to write appeal letters to the insurance companies because they denied a patient who had a diagnosis that was actually treated and monitored. Therefore, the hospital owes a ‘refund’ to the insurance company.”—Anonymous

    5.There’s the doctor’s office employee who witnessed a medical insurance company deny newborn babies procedures to allow them to eat properly:

    “I work in a doctor’s office. Periodically, we see newborn babies that are tongue-tied and cannot latch to feed. The baby cannot eat. The insurance company denied the simple procedure to correct the condition, saying it was ‘pre-existing’ because the baby was born that way.”—Anonymous

    6.There’s the doctor whose severely diabetic patient died from their insurance not covering insulin:

    Doctor with tablet talks to an older woman in a knitted sweater in a bright, window-lined room

    “I had a severe diabetic patient who worked but had bad insurance. They would not cover his insulin. His diabetes was very poorly controlled for years. I used to accept donations of unopened sterile insulin, and when I got a donation, I would drive it to his workplace and drop it off to him with instructions. It wasn’t enough and his glucose was usually very high. He died at the age of 62 of severe complications of poorly controlled diabetes.”—Anonymous

    Solksin / Getty Images

    7.There’s the ER doctor who witnessed a woman receive life-saving heart surgery that her insurance refused to cover:

    “We had a 27-year-old woman come to the ER having a heart attack. The on-call cardiologist performed a life-saving surgery and placed a stent. Her insurance denied covering the surgery over and over because of a recently published study stating a medication had been shown to be as effective for long-term care and deemed the surgery ‘medically unnecessary.’ The medication the insurance decided was a better solution is not recommended for women of childbearing years. The insurance company then said she was no longer considered to be in child-bearing years. They left her owing over $60k in medical bills. Until insurance companies are not-for-profit private organizations, the bottom line will always trump patient care.”—Anonymous

    8.There’s the resident who argued with a medical insurance agent for their patient’s breast cancer treatment:

    “So many stories, but this occurred during residency and made me realize what I was in for. A patient had biopsy-proven breast cancer. I had to get pre-authorization for a mastectomy and lymph node dissection. After a long argument with a guy who sounded ancient, he said, ‘I’ll approve the mastectomy but not the lymph node dissection since it’s just for staging and not a treatment!’ Of course, the treatment depends on the staging.”

    —modernduck79

    9.There’s the medical insurance company that only agreed to approve the claim if the patient needed emergency surgery but refused to approve the scan to evaluate the aneurysm:

    “I’m a nurse. I used to work at a primary care office. I was trying to get a surveillance CT scan approved for a patient with a known AAA (abdominal aortic aneurysm) to see if the aneurysm was stable or getting bigger. The insurance company told me they could only approve it if we thought it was dissecting. That would mean the aorta was splitting open, which is a surgical emergency. I literally said to the person on the phone, ‘If we thought it was dissecting, he’d be in the hospital dying, and we wouldn’t be having this conversation.’ Pretty sure if you’re having a dissecting aneurysm, you don’t stop and call the insurance first, but what do I know? I’m just a nurse.”

    —meaghank4a4638867

    10.There’s the British medical student who witnessed a homeless patient be escorted from the hospital because he didn’t have insurance:

    “I’m British. As a student I did a secondment in New York City. There was a patient who presented to the emergency department with rectal bleeding. He was 23 and homeless. Without insurance, funds, or anyone to cover his treatment, he was escorted by security from the hospital in December. I was furious! We have a tax-payer-funded, free point service still in the UK. He would have survived here but was left to die in the States.”—Anonymous

    11.There’s the medical insurance company that tried to deny a CAT scan to a man with kidney cancer:

    “A patient came to see me Monday afternoon late with left-sided abdominal pain. It was too late in the afternoon to get an emergency CAT scan because everything was closed, so I gave him medicine for a possible infection called diverticulitis and told him we would get a CAT scan in the morning; we got approval for a CAT scan. His insurance company said no. I called him and told him he had to go to the hospital to get a scan. He said I will call you right back, and he called and yelled at an insurance company, and they gave in. The following day, we ordered a CAT scan of his abdomen; he had the largest kidney cancer I’ve ever seen.”—Anonymous

    12.There’s the worker’s compensation denial that caused a patient to develop a disc hernia in his neck that needed surgery:

    “I was an NP for workers compensation program. I had a large, powerful, beautiful Black man with mental slowness who was crushed between a loading dock and a truck. He had severe nerve damage to his arms and pain in the neck area. I ordered an MRI of the neck and upper spine to evaluate disc bulges or herniations, which could permanently paralyze the patient from the neck down. The worker comp adjuster denied MRI until he had done weeks of physical therapy. I was concerned the PT could paralyze him as we did not know how bad his spine was. I had to essentially waste PT visits by consulting with the MD whom I worked for and the PT staff to only do gentle, safe therapy. He ended up with a big disc hernia in his neck that needed surgical repair or risk paralysis from the neck down. Worker comp denials are profound and so common.”

    —sweetcan648

    13.There’s the physical therapist assistant whose patient’s insurance denied her PT even though she couldn’t raise her arm above her head:

    patient holding onto physical therapy railing with nurse behind them

    “Physical Therapist Assistant. Just last week, we had insurance deny a patient who had shoulder manipulation under anesthesia to treat a frozen shoulder. These patients need intense PT afterward. After 15 visits, we submitted for approval for more visits because she still lacked the strength to raise her arm over her head. Her job is physical, and she did not have the range of motion, strength, or endurance to adequately do her work. Insurance denied because it wasn’t ‘medically necessary’ when she is literally unable to work.”

    —aryren

    Anderson Ross Photography Inc / Getty Images

    14.There’s the medical insurance company that insisted a patient who recieved blood transfusions for postpartum hemorrhage go home that same day:

    “Years ago, a patient had a baby, then got treated and had blood transfusions for postpartum hemorrhage. The insurance person still insisted that the patient go home that day by midnight cause they weren’t going to pay another day. The doctor even called the insurance company. No change. We all told the patient and family that it was safer to stay at the hospital another day, and the hospital could work something out. They still left by midnight.”

    —fabprincess48

    15.There’s the medical insurance company that tried to deny a patient’s claim for the medication their doctor recommended:

    “I worked on the general medical floor in my hospital at the time. My former mother-in-law had small cell lung cancer and was admitted three separate times for low sodium levels, a common complication of small cell lung cancer. On her first admission, they had a kidney doctor come to see her, and he wanted to put her on a medication that would fix the low sodium for good. Her insurance company denied the claim for this medication, claiming it was too expensive. Her subsequent hospital admissions cost way more than that medication. The doctors and her husband had to fight tooth and nail to get the insurance company to finally approve the medication. Otherwise, she would have continued to be hospitalized for low sodium for the remainder of her last year of life.”

    —heather13700

    16.There’s the Residential Addiction Counselor who had to convince a medical insurance agent why their patient needed residential care, NOT meetings:

    “Residential Addiction Counselor here. We have battles CONSTANTLY with insurance companies who don’t think our clients need care. A few years ago, I had a client who was using meth, IV, daily, and her insurance company came back with, ‘We don’t see the need for residential. She can probably just go to a few meetings, and she’ll be fine!’ I had to do a peer-to-peer review with one of their representatives and practically plead my case. After almost an hour, they finally ‘graciously’ gave me seven days of residential care for her. Which does absolutely nothing. When those seven days were up, I had to go back through the whole process again to get her approved for another seven. Some insurances are better than others, but you definitely know the ones that getting days approved will be an uphill battle. I will say that one of those insurance companies that is nearly impossible to get approval for is UnitedHealthcare.”

    —tudorgirl21

    17.There’s the nurse whose patient died of infected bedsores because he couldn’t afford the copay:

    Nurse smiling while assisting a patient in a hospital bed, creating a supportive and caring environment

    “Patient dying of infected bedsore needs a hospital bed with a special mattress. He can’t afford the copay for the bed and the mattress so he elected to just go home and die.”—Anonymous

    Kobus Louw / Getty Images

    18.There’s the wound care nurse who is appalled at the lack of coverage for preventative care:

    “I work in wound care and it’s the lack of preventative coverage that blows my mind. To prevent venous leg ulcers (blood flow going back to heart is compromised) for people with venous insufficiency, or leg swelling we recommend compression stockings that are generally $60ish a pair. Insurance won’t cover them unless they have an active open wound. Another one is for patients with peripheral neuropathy (numbness, lack of protective sensation) in their feet. They won’t cover custom shoe orthotics and shoes which is around $300-$500 at all if they are not diabetic. Again, something that can prevent them from getting wounds, emergency amputations, loss of the ability to walk, and risk of life-threatening infections. Average cost to heal a venous leg ulcer with each occurrence $10,000 from 2021 data vs $60 preventative stocking. Average cost to heal a neuropathic ulcer $8,000 and if complications arise can easily reach $45,000 in 2021. Vs. $300-$500. It’s not just the curative treatments that are a problem with being denied. It is also the preventative ones.”

    —christinac4952235b1

    And finally…

    19.There’s the admissions worker who tried to explain to insurance that they needed stair training for their 80-year-old patient:

    “I work in admissions for a skilled nursing facility (inpatient rehab for seniors). I once submitted an authorization for a lady in her mid-80s who had a knee replacement for a week of rehab to get her back to her independence. She needed to be able to navigate five steps to get into her home. At the time she could not do any. Her insurance denied her because she could walk fifty feet (the average length of a house) with a walker. I tried to explain that she needed to be able to do stairs, and they basically said they don’t pay for stair training, and she could sit on her butt and scoot up the steps.”

    —patorciani

    Let us know your thoughts in the comments below.

    Responses have been edited for length/clarity. 

  • Un bărbat din New Mexico a acordat o plată de 412 milioane de dolari pentru malpraxis medical pentru injecții greșite

    ALBUQUERQUE, NM (AP) — Juratii din New Mexico au acordat unui bărbat mai mult de 412 milioane de dolari într-un caz de malpraxis medical care a implicat o clinică de sănătate pentru bărbați care operează în mai multe state.

    Avocații bărbatului au sărbătorit verdictul de luni, spunând că speră că va împiedica alți bărbați să cadă victimele unei scheme care implica fraudă și ceea ce ei au descris drept injecții periculoase pe penis. Ei au spus că daunele punitive și compensatorii însumează cea mai mare sumă acordată vreodată de un juriu într-un caz de malpraxis medical în SUA.

    „Este un caz de stabilire a recordurilor naționale și este corect pentru că nu cred că există niciun loc pentru profesioniștii autorizați pentru a frauda pacienții pentru bani. Aceasta este o încălcare foarte flagrantă a obligației lor fiduciare”, a spus Lori Bencoe, unul dintre avocații care l-au reprezentat pe reclamant. “Aceasta este o încălcare a încrederii și oricând cineva poartă o haină albă, nu ar trebui să aibă voie să facă asta”.

    Știri de încredere și delicii zilnice, chiar în căsuța dvs. de e-mail

    Vedeți singuri — The Yodel este sursa de destinație pentru știri zilnice, divertisment și povești de bine.

    Premiul urmează unui proces desfășurat la Albuquerque la începutul acestei luni, care s-a centrat pe acuzațiile prezentate într-un proces intentat de avocații bărbatului în 2020. NuMale Medical Center și oficialii companiei au fost numiți ca inculpați.

    Potrivit plângerii, bărbatul avea 66 de ani când a vizitat clinica în 2017 în căutarea unui tratament pentru oboseală și slăbire. Clinica este acuzată că l-a diagnosticat greșit și l-a tratat în mod inutil cu „injecții invazive pentru disfuncție erectilă” care i-au cauzat daune ireversibile.

    Nick Rowley, un alt avocat care a făcut parte din echipa reclamantului, a declarat că corporația medicală din afara statului a pus la cale o „schemă frauduloasă pentru a câștiga milioane din bătrâni înșelatori”. El a oferit câteva detalii într-o postare pe rețelele de socializare, spunând că lucrătorii clinicii le-au spus pacienților că ar avea daune ireversibile dacă nu sunt de acord cu injecțiile de trei ori pe săptămână.

    Președintele Centrului Medical NuMale, Brad Palubicki, a declarat într-o declarație trimisă miercuri The Associated Press că se concentrează pe continuarea furnizării de îngrijiri responsabile a pacienților, menținând în același timp standarde stricte de siguranță și conformitate în toate unitățile sale.

    „Deși respectăm procesul judiciar, din cauza procedurilor legale în desfășurare, nu putem comenta detaliile specifice ale cazului în acest moment”, a spus el.

    NuMale are, de asemenea, clinici în Colorado, Florida, Illinois, Nevada, Nebraska, Carolina de Nord și Wisconsin.

    Potrivit înregistrărilor instanței, jurații au constatat că comportamentul fraudulos și neglijent al pârâților a dus la daune reclamantului. Ei au constatat, de asemenea, că un comportament neconstituțional al inculpaților a încălcat Legea privind practicile neloiale.