Tag: East

  • NBA All-Star voting: Picking 12 players most deserving of East roster spots, including two Knicks starters

    The creation of the NBA Cup has created a relatively clean divide in the season’s schedule. The first third or so of the season is built around the Cup. The last third is the playoff push. But that middle third? That’s the build up to All-Star, the point in the season in which we start to seriously evaluate the league’s best players and reconsider the hierarchy.

    The All-Star format this year is going to be different. Rather than two teams, the NBA is dividing 24 All-Stars into three, and they, along with the winning team from the Rising Stars Challenge, will duke it out in a four-team tournament. We’re still more than a month away from the actual selection of 2024-25 All-Stars, but now that the Cup is in the rearview mirror, it’s time to start considering who’s going to be playing in San Francisco in February. 

    To that end, we’re going to pick All-Star teams for both conferences based on the two-month sample we currently have. The goal of this exercise will be to choose the 12 players who I expect to deserve selection when the real teams are chosen based on their performance so far. This means that I will not be beholden to anticipated voting results, but that injuries that will likely cost a player too many games will ultimately count. 

    Essentially, if things continue on their current path, these would be the 12 players I would select in each conference. We’ll be retaining the typical roster format: two guards and three frontcourt players starting, the same split on the bench for the first five reserve slots, and then, for the last two, anything goes. We’re tackling the Eastern Conference today and the West tomorrow, so without further ado, let’s dive right in.

    Starters

    Let’s start with our two no-brainers. Giannis Antetokounmpo and Jayson Tatum are the East’s two somewhat viable MVP candidates at this point. There’s no world short of injuries in which they are not named starters.

    Antetokounmpo is the conference’s leading scorer, and is on track to shatter his own career-high in scoring and field goal percentage. Though his 3-point shot never quite came around, Antetokounmpo is having a monster mid-range season. Only DeMar DeRozan, Brandon Ingram and Devin Booker have taken more mid-range shots than he has this season, and the 46.3% of them he’s made puts him squarely in superstar territory. His defense isn’t quite what it used to be, but that level of scoring dominance coupled with his typical playmaking and rebounding makes him an obvious All-Star starter.

    Tatum’s case is similarly straightforward. He ranks fourth in the conference in scoring, 11th in rebounding and 17th in assists. His shooting has cooled off a tad, but his defense remains as strong as ever, and he’s leading the universally agreed upon championship favorite. For years he has been arguably the NBA’s most adaptable superstar. When Boston needs him to score 40, he scores 40. When it needs him to guard a center, he guards a center. There are a few players he’ll just never catch statistically, but the Celtics get to be the Celtics because they don’t have to stylistically conform to the needs of a single player in the ways that many other contenders need to. As long as Tatum remains a skeleton key to the flexibility that makes Boston so special, he’ll remain an easy choice for All-Star starter.

    It’s a three-man race for the two guard spots here, and Jalen Brunson nabs the first with a bit of breathing room. He and Damian Lillard have the slight statistical edge on Donovan Mitchell, but Brunson has been more efficient than Lillard, he plays for the better team, and unlike Lillard, he is a No. 1 option. Add all of that together and he takes the first spot. The battle between Mitchell and Lillard is where things get interesting.

    Lillard scores more than Mitchell, and he has a sizable lead in assists as well. Does that necessarily mean he’s playing better on offense, or just that he’s on a team that’s asking more out of him? Lillard touches the ball an average of 88.9 times per game, more than all but six players in the NBA. Cleveland is running a much more egalitarian system. No Cavalier ranks in the top 50 in the NBA in terms of touches per game, and it’s working for them. Cleveland has the NBA’s best offense. Milwaukee’s ranks 11th, and Mitchell is using the extra energy he’s saving on offense to play some of the best defense of his career. Lillard, as always, is a glaring negative on that end of the floor. It’s a genuine debate here. Lillard is doing more of the traditional primary ball-handler stuff. Mitchell is doing more of everything else, and he’s doing it for a much better team. For now, I’ll give Mitchell the slim edge and make Lillard our first reserve lock.

    The debate between Karl-Anthony Towns and Jaylen Brown for the last Eastern Conference frontcourt slot will be fought on similar terms. Brown is the more well-rounded player. He’s a much better defender, and New York’s defensive deficiencies start with Towns’ limitations as a rim protector. But Towns is absolutely lapping Brown as a shooter. The efficiency numbers for similar scoring totals aren’t remotely close. And remember, Towns isn’t playing power forward anymore. That shooting becomes significantly more powerful at center. Not only is Towns drawing opposing big men away from the basket, he’s doing it from a lineup slot that allows the Knicks to play more shooting around him. That’s what gives him the slimmest of edges on Brown for now. Towns’ shooting is a much bigger part of New York’s dominance on offense than Brown’s overall excellence is to Boston’s.

    Reserves

    We’ve already covered two of our reserve choices above. Brown and Lillard may miss out on starting nods, but they are easy picks for the roster. Lillard may not have developed the unstoppable pick-and-roll partnership with Antetokounmpo that we hoped he would upon joining the Bucks, but the two have grown significantly more comfortable coexisting offensively in more than a “your turn, my turn” arrangement. Lillard has looked like his Portland self for a month or so now. Brown looks like his typical self as well, though that should surprise no one. He’s not shooting especially well this season, but he remains very good at almost everything else. He’s averaging a career-high in assists while continuing to play his standard, excellent defense. Like Tatum, his versatility is his selling point. Wings that are great at everything are almost automatic All-Stars.

    Evan Mobley isn’t quite in the Lillard-Brown lock tier, but he’s a comfortable choice in what has been his best offensive season to date. Many of the touches Mitchell is sacrificing this season have gone to Mobley, who is now initiating more offense than he ever has and giving opponents fits in the process. He’s not the high-volume 3-point shooter critics want him to be yet, but he’s making the jumpers he’s taking. And when you factor in his consistently excellent defense, there’s not much of an argument for keeping him off of the team.

    Mobley and Brown cover two of our front-court spots. The East has a much, much deeper group of guards to work with than forwards and centers, so let’s start by settling the last front court spot before we move into the back-court bloodbath. With apologies to Bam Adebayo, we have three serious candidates to consider: Jimmy Butler, Pascal Siakam and Jalen Johnson.

    They’re all scoring at roughly identical rates. Siakam is having the best shooting season of the three, and he’s just about the only core member of the Indiana Pacers having a completely normal season. If he were posting these numbers with Tyrese Haliburton or Andrew Nembhard having the seasons we expected, he might not be a candidate here. But the truth is that Siakam has been the only consistent stabilizing force in Indiana this season. That hasn’t really been the case for Butler in Miami. He’s been all over the place, looking like his peak self some of the time and a 34-year-old at others. He’s hit the highest highs this season and would probably qualify as the best player of the three. He’s also played the least and probably has the most supporting talent on his own team.

    Why does Johnson beat them out? The fact that he leads the trio in rebounds, assists, steals and blocks helps. Johnson does everything for Atlanta, and that includes shot creation in ways you might not expect. Johnson ranks fifth in the NBA in average touches per game. Neither Butler nor Siakam are in the top 65. We’re sacrificing a bit of shooting here to take the most versatile of the three players.

    Alright, now we have to address the guards. There will be plenty of others that we cover in the bubble section, but for now, we’re going to focus on four: LaMelo Ball, Derrick White, Darius Garland and Cade Cunningham. The last guard to miss the cut for us was Ball.

    Some voters are going to see 30 points per game next to Ball’s name and choose him by default, but there is precedent for such a scorer missing the cut. Bradley Beal missed the 2020 All-Star Game in a season in which he averaged 30 points per game, though he was a shade below that number before the break, because he did so on an uncompetitive team, missed a handful of games, and brought little else to the table besides shot creation. 

    Well, that’s Ball in a nutshell. He just missed seven games, ironically the exact number Beal missed before the break in 2020. Virtually all of his numbers except for scoring volume are down on a per-minute possession from his 2021 All-Star campaign. His defensive metrics range from “bad” to “disastrous.” There’s just not much evidence here that Ball is playing substantially better than he usually has. He’s just shooting more. There’s something to be said for raising scoring volume without significantly declining in efficiency, but that doesn’t mean what Ball does is driving winning.

    You don’t have to actually be on a winning team to play winning basketball. Cade Cunningham is a prime example of that. The Pistons are well below .500, but they play competitive basketball mostly because Cunningham’s presence creates it. Averaging nearly 10 assists with the supporting talent he has is borderline impossible. He defends. He’s actually making his 3s now. It’s just much easier to imagine Cunningham dialing up his volume under different circumstances than it is to see Ball setting an overall tone for his team through overall play the way Cunningham has for the Pistons. Scoring volume on a bad team, in itself, doesn’t mean all that much. But succeeding at just about everything despite adverse circumstances? That says more about what sort of player a prospective All-Star is, and just how tantalizing their future might be once those circumstances improve.

    White and Garland represent extreme ends of the middle ground Cunningham occupies. White isn’t the primary shot-creator that Cunningham is. Garland isn’t as versatile. But they are both so good in their respective niches, and so critical to the very best teams in the conference, that they have to be chosen on the basis of their impact on winning. For what it’s worth, though, both White and Garland have perhaps the most complete cases of their careers.

    White isn’t an All-Star-level scorer… but he’s averaging career highs in points (17.4) and virtually every measure of shooting efficiency. His growth as a pick-and-roll player is as significant in Boston’s rise to the top of the NBA as its incredible 3-point shooting. Having all of that shooting means nothing without players who can create shots. White may not get credit for the assists because of how many passes it takes to kill a defense in rotation, but more often than not, he’s the one creating the advantage that started the breakdown in the first place. He’s an All-Defense-caliber guard almost every year, and when you package that with the offense he’s playing now, he becomes incredibly hard to deny as a first-time All-Star.

    Garland’s volume is down for the same reasons that Mitchell’s is. Cleveland has made a concerted effort to share the ball, and Garland has benefitted. He’s making a real run at a 50-40-90 shooting season, and while he’ll never be a good defender purely on the basis of his size, he’s learned how to function well enough within Cleveland’s scheme to be useful. Like Mitchell and Ty Jerome, Garland helps generate turnovers by playing aggressive and racking up deflections without sacrificing basic positioning. The raw numbers are never going to be what they were before Mitchell’s arrival, but Cleveland’s dominant offense works because Garland and Mitchell are comfortable making sacrifices for the good of the whole. Their numbers don’t reflect their value, but Cleveland’s team numbers do.

    Who’s on the Bubble?

    We’ve covered Ball, Butler and Siakam as obvious bubble picks, but there are a handful of others that need to be mentioned as well. Let’s start with a player who would have been a lock had he stayed healthy: Franz Wagner. Orlando’s season easily could have collapsed without Paolo Banchero. Wagner’s on-the-fly growth as a shot creator saved it. He may not make it this year due to injury, but the version of Wagner we saw after Banchero went down is a player we should expect to make the team at some point in the very near future.

    Two star rim protectors, Bam Adebayo and Jarrett Allen, both have cases, but they’re steeped primarily in defense. It’s not exactly fair to say they’ve disappointed on offense, but neither is playing their best on that end of the floor. It’s very, very hard to justify sending a center to an All-Star Game when he’s shooting 44% from the floor as Adebayo is. Allen’s offensive functions are primarily to dunk and pull in offensive rebounds. He’s doing both less than he did when he was chosen as an All-Star in 2022. Mobley is the best defender of the three, and he’s been the most heavily involved on offense as well, so he beat both out.

    We went deep on the four-man race for the last three guard spots, but the reality is that a handful of other guards warrant some consideration as well. Trae Young isn’t shooting well enough to make the team, but he’s also leading the NBA comfortably in assists on a roster that has outperformed expectations with very little shooting. Zach LaVine is Zach LaVine again, but the bar is higher today than it was when he made the team in 2021 and 2022. His defensive limitations are too much of a detriment today. The opposite is true for Dyson Daniels. He’s probably the Defensive Player of the Year runner-up if voting were held today. Obviously, it won’t be, and his shooting is still too much of an issue for his offense to get him in.

    Lastly among the guards, we have to give a special mention to Tyler Herro. His scoring numbers are not far off of Brunson’s or Lillard’s, and he’s averaging a career-high in assists. It’s translating to team success as well. Miami’s offense is nearly 10 points per 100 possessions better with Herro on the floor. There are two core problems with his candidacy. The first is his defense. It’s as problematic as anyone’s we’ve covered today. The second is just the reality that he is the third-best player on a mediocre team. When teams play the Heat, they game-plan for Butler and Adebayo. Herro is having a remarkable season. He’s just not doing it under the same circumstances that the All-Stars we chose are. If he keeps this up for another year, he’ll have a strong case next season.

    The final player we’ll point out is OG Anunoby. A few weeks ago, he was right in the thick of the race and might ultimately have landed Johnson’s spot. He’s a Daniels-level defender doing far more on offense, but a recent slump on that end of the floor has cost him. This has still been a career year for Anunoby on offense, and the Knicks have benefitted greatly from his low-maintenance approach to scoring. But making an All-Star Team that way means playing basically perfectly in a lower-usage role for three months, and since his 40-point explosion against Denver, he’s been in the middle of a serious slump that has knocked him down to the lower end of the bubble. You can’t shoot 24% from 3 for three weeks as a 3-and-D player and still make the All-Star Team.

  • Restaurantul din East Memphis Houston se închide definitiv după peste 40 de ani de activitate

    Restaurantul rafinat informal Houston's și-a închis definitiv singura locație din Memphis.

    Lanțul de restaurante din Phoenix, Arizona, a anunțat că va închide locația de la 5000 Poplar Ave. într-o declarație pe site-ul său. Locația din East Memphis a fost deschisă în 1983.

    „Din regret, mediul de operare din vecinătate a devenit din ce în ce mai dificil de-a lungul anilor, atât în ​​ceea ce privește personalul, cât și siguranța publică”, se arată în comunicat. „Deși știm că această dezvoltare va fi dezamăgitoare pentru mulți dintre oaspeții noștri, este o decizie care nu a fost luată cu ușurință. Am dori să le mulțumim oaspeților noștri pentru sprijinul acordat și sperăm să avem ocazia să vă servim la un alt dintre noi. locații.”

    Houston's face parte din Hillstone Restaurant Group, care operează 38 de locații în 10 state. Zece dintre aceste locații sunt marcate ca Houston, dar celelalte servesc în continuare preparate foarte asemănătoare.

    Houston's a devenit un favorit local în cei peste 40 de ani în care a funcționat în oraș. Memphienii cunoscuți, precum fostul primar Willie Herenton, erau cunoscuți pentru a lua masa în mod regulat la restaurantul East Memphis.

    În ultimii ani, totuși, restaurantul cu mese casual a atras unele critici pentru regulile sale privind codul vestimentar și dimensiunea petrecerii. Houston’s avea standarde extinse de ținută care considerau „pălării, maiouri, șlapi și ținute sportive de echipă prea casual” pentru restaurant. Au fost „preferate” petreceri de câte doi, iar dimensiunea maximă a partidului a fost de patru persoane. Nu au fost oferite scaune pentru copii, iar cărucioarele au fost interzise.

    RESTAURANTE MEMPHIS: Aceste restaurante din zona Memphis s-au închis definitiv în 2024: vezi lista aici

    Jacob Wilt este reporter pentru The Commercial Appeal. Îl poți contacta la jacob.wilt@commercialappeal.com.

    Acest articol a apărut inițial pe Memphis Commercial Appeal: restaurantul lui Houston din Memphis se închide definitiv: iată de ce

  • Ce am învățat din meciurile masculine SEC/ACC, Big 12-Big East

    Haosul baschetului universitar masculin a fost pe deplin afișat în ultimele săptămâni, de la nebunia din Săptămâna Sărbătorii până la pierderea Kentucky în fața lui Clemson marți, până la deranjarea lui Creighton de numărul 1 Kansas miercuri.

    Printre momentele importante ale Provocarii bărbaților SEC/ACC de săptămâna aceasta și bătăliilor Big 12-Big East s-au numărat performanțe multiple, la nivel înalt, de la câteva vedete. Unele dintre aceste eforturi au fost generate de chipuri cunoscute, dar o pereche de boboci — unul care ar putea fi cel mai bun jucător din țară și altul care abia jucase până în acest punct — au fost capul de afiș.

    Ceea ce a urmat a fost un alt memento că acest sport este cel mai bun atunci când apar noi vedete și ne solicită atenția. Acești jucători care au excelat pentru echipele lor miercuri sunt demni de recunoaștere acum și în următoarele luni care au precedat turneul NCAA.

    Myron Medcalf, Jeff Borzello și Joe Lunardi de la ESPN au făcut o reverență în două dintre cele mai mari zile de început de sezon în cercuri de colegiu pentru bărbați, distrugând stelele, o supărare și de ce ar trebui să ne îngrijorăm pentru o anumită conferință de putere.

    Șase stele de miercuri seara

    Cooper Flagg și Isaiah Evans, Duke Blue Devils
    22 de puncte, 11 recuperări, 4 pase decisive (Flagg); 18 puncte, 6 pentru 8 de dincolo de arc (Evans) în victoria lui Duke cu 84-78 în fața Auburn

    juca

    1:17

    Isaiah Evans de la Duke drenează 6 copaci în prima repriză

    Bobocul Duke, Isaiah Evans, arată cu șase triple în prima repriză împotriva Auburn.

    Duke a văzut o producție uriașă de la doi membri ai clasei de boboci lăudate — unul așteptat, celălalt complet de nicăieri. Dar Jon Scheyer avea nevoie atât de Flagg, cât și de Evans pentru a-i înmâna Auburn prima pierdere a sezonului. De la început, părea că Tigrii l-ar putea scoate pe Duke din propria sa sală de sport. Așa că Scheyer a apelat la o sursă puțin probabilă: Evans, care a jucat în total 44 de minute în primele șapte jocuri — inclusiv zero minute împotriva Kansas, Arizona și Kentucky. Dar recrutul numărul 15 din clasa 2024 a lovit șase 3 în prima repriză, înscriind 18 puncte în doar 11 minute pentru a-l ajuta pe Duke să îndrepte nava și să preia conducerea.

    Apoi a venit timpul ca Flagg să preia conducerea. El a avut 16 puncte după pauză, profitând de problemele de confruntare și ajungând constant la margine. După luptele de la sfârşitul meciului cu Kentucky şi Kansas, miercuri a fost o şansă pentru tânăra listă a lui Duke de a face o declaraţie. — Borzello


    Pop Isaacs, Creighton Bluejays
    27 de puncte, 7 recuperări, 4 pase decisive în victoria lui Creighton cu 76-63 în fața Kansasului

    juca

    0:45

    Numerele din spatele supărării lui Creighton au câștigat pe locul 1 Kansas

    Consultați cele mai bune statistici și informații de la eliminarea de către Creighton a No. 1 Kansas, miercuri seara.

    Isaacs s-a confruntat cu o varietate de probleme în prima lună a sezonului: a fost reținut din deschiderea sezonului după ce a suferit o intervenție chirurgicală la șold în primăvara trecută și a fost limitat la Players Era Festival din Las Vegas din cauza unei boli. Dacă miercuri Isaacs a fost pe deplin sănătos, Greg McDermott va fi foarte mulțumit de transferul Texas Tech. Isaacs a fost tipul echipei în ambele reprize împotriva lui Kansas. El a lovit trei 3-uri timpurii în primele șapte minute și plus pentru a da tonul, dar au fost 3-pointers-ul său spate la spate la începutul reprizei secunde care i-au oferit lui Creighton o anumită separare. Încă două găleți câteva minute mai târziu au răspuns la o pereche de mini-curse din Kansas.

    Dacă Isaacs poate fi cel mai bun marcator de perimetru al echipei pentru a echilibra Ryan Kalkbrenner în jos și Steven Ashworth la punct, un Creighton complet sănătos ar trebui să revină la căile sale ofensive de elită după unele poticniri de la începutul sezonului. — Borzello


    Liam McNeeley, UConn Huskies
    17 puncte, 8 recuperări, 3 blocuri în victoria cu 76-72 a lui UConn împotriva lui Baylor

    Miercuri a fost un joc critic pentru UConn. Huskies au învins Maryland-Eastern Shore în weekend, dar cele trei înfrângeri în trei zile la Maui Invitational erau încă proaspete în mintea lor. De asemenea, erau încă fără atacantul All-American Alex Karaban, care suferise o accidentare la cap în Maui. Acest lucru a deschis ușa pentru bobocul de cinci stele McNeeley să preia ca opțiune ofensivă principală a echipei.

    McNeeley a început cu adevărat să meargă după pauză împotriva lui Baylor, obținând coșuri consecutive la începutul perioadei pentru a-i oferi lui UConn conducerea. A fost unul dintre liderii emoționali ai echipei, a jucat cu asertivitate și agresivitate — tot ce trebuia să vadă Dan Hurley de la echipa sa după săptămâna trecută. — Borzello


    Mark Sears, Alabama Crimson Tide
    20 de puncte, 7 pase decisive, 2 furturi în victoria cu 94-79 a Alabamei în fața Carolina de Nord

    juca

    1:56

    Marquette Golden Eagles vs. Iowa State Cyclones: Repere ale jocului

    Marquette Golden Eagles vs. Iowa State Cyclones: Repere ale jocului

    În timpul unei perioade de patru minute în prima repriză împotriva UNC (16:12 – 12:18), Sears — jucătorul anului AP All-American și SEC din presezon — a marcat 9 puncte și a înregistrat pase decisive la o pereche de Puncte de 3 pentru a ajuta Alabama să ia conducerea cu 21-14. Carolina de Nord nu a redus niciodată diferența.

    Este un contrast puternic cu săptămâna trecută, unde Tide a fost fie egal, fie în jos la pauză în toate cele trei meciuri din Players Era Festival. Ei au evitat aceeași situație împotriva primilor 25 de Tar Heels, arătându-și capacitățile ofensive, precum și provocările pe care toți oponenții le vor întâmpina în acest sezon, când echipa lui Nate Oats obține un avans timpuriu și cel mai bun jucător al său influențează jocul așa cum a făcut-o Sears. — Medcalf


    Keshon Gilbert, Iowa State Cyclones
    24 de puncte, 2 pentru 4 de dincolo de arc, șapte pase decisive în victoria cu 81-70 a lui Iowa State asupra lui Marquette

    În noiembrie, Kam Jones și-a prezentat argumentul pentru cursa jucătorului național al anului. Totuși, miercuri, el nu a fost cel mai bun jucător de pe podea în confruntarea lui Marquette cu Iowa State. În schimb, Gilbert a fost cel care a condus statul Iowa către o victorie în top-5 împotriva Golden Eagles. Acest tip de performanță devine norma pentru fostul transfer UNLV: a marcat 23 de puncte sau mai mult în trei din ultimele patru jocuri. De asemenea, a tras 59% din interiorul arcului și 82% din linia de aruncări libere în acest sezon.

    A fost un început incredibil pentru un jucător care speră să conducă Iowa State primul său campionat din sezonul regulat de conferință din 2001 și prima sa apariție în Final Four din 1944. Efortul lui Gilbert de miercuri a fost convingător. El joacă ca unul dintre cei mai buni din America în acest moment pentru o echipă de top 10. — Medcalf

    ACC nu face nicio favoare față de magistralul SEC

    ACC și-a petrecut o mare parte din extrasezon plângându-și reproșurile de duminică de selecție din martie. Liga a pus doar o treime din echipele sale la turneul NCAA de anul trecut, comparativ cu 57% din Big 12 și SEC și 43% din Big Ten.

    Cel mai supărător pentru suporterii ACC a fost faptul că conferința a continuat să-și depășească cifrele în cadrul turneului în sine — un model consistent în era NET și în contrast direct cu tendința de a avea mai puține echipe și mai puține semințe în bracket. ACC a trimis 51,7% din echipele sale NCAA la cel puțin Sweet 16 din 2019, în fruntea tuturor conferințelor, în comparație cu 11,4% din partea de jos a Big Ten din acea categorie.

    Mai mult cu mai puțin versus mai puțin cu mai mult, dacă vrei.

    Căutând să îndrepte complet nava, echipele proiectate cu bule ACC au făcut un efort concertat pentru a programa mai bine în sezonul 2024-25 — în special, Pittsburgh Panthers, Wake Forest Demon Deacons, Clemson Tigers, Miami Hurricanes, Syracuse Orange și Notre Dame Fighting Irish. în listele lor nonconferinte respective.

    A existat o singură problemă: mai trebuie să câștigi jocuri. Iar Provocarea ACC-SEC tocmai încheiată a fost un dezastru pentru ACC. Dincolo de scorul sumbru de 2-14 a ligii în cele 16 competiții de marți și miercuri, echipele la care conferința avea cea mai mare nevoie să apară pur și simplu nu au făcut-o.

    În acest moment, ACC va fi presat să depășească totalul licitației din 2024, chiar și cu California Golden Bears, Stanford Cardinal și SMU Mustangs adăugate la mix.

    SEC, pe de altă parte, se îndreaptă spre un sezon all-time. În 2011, Big East a trimis un record de 11 dintre cele 16 echipe ale sale — inclusiv eventualul campion UConn — la turneu. SEC este pe cale să aibă cel puțin 12 dintre cele 18 echipe nou configurate în consiliu în martie 2025.

    Dacă și când se va întâmpla, am face bine să ne amintim de această primă săptămână a lunii decembrie. –Lunardi

    Marea supărare de marți

    juca

    0:35

    Fanii Clemson asaltează terenul după ce au deranjat numărul 4 din Kentucky

    Fanii Clemson asaltează terenul după ce Tigrii îl uimesc pe numărul 4 Kentucky cu 70-66.

    Aceasta a fost o victorie masivă marți pentru Clemson. Ian Schieffelin (20 de recuperări) a fost fantastic pe sticlă, în timp ce Jaeden Zackery și Chauncey Wiggins au lovit șuturi mari în repriza secundă. Tigrii au câștigat acum fiecare dintre ultimele patru meciuri împotriva celor cinci adversari AP; conform ESPN Research, ei sunt doar a treia echipă care a făcut acest lucru și prima de la UTEP din 1985 până în 1992.

    Deci, ce a mers prost pentru Kentucky? Mai simplu spus, loviturile sale exterioare nu cădeau. Wildcats au făcut trei dintre primele șase puncte de trei puncte și apoi au făcut doar patru în restul jocului. După ce au făcut un copac în prima posesie a celei de-a doua reprize, ei au făcut doar unul în următoarele 19 minute și jumătate, o întindere care nu s-a încheiat până când Lamont Butler a făcut una cu două secunde rămase în joc. Pentru o ofensivă care se bazează foarte mult pe priceperea sa la tragere, lucrurile s-au blocat cu adevărat la sfârșitul competiției în jocul de la jumătatea terenului. Otega Oweh a încercat să obțină propria lovitură, Jaxson Robinson a încercat să obțină propria lovitură, la fel și Andrew Carr și Butler. Dar niciunul dintre acești tipi nu este menit să fie un creator principal de fotografii pe o bază consecventă. Apărarea lui Brad Brownell a apărut, iar trăgătorii lui Kentucky nu au răspuns.

    Tigrii vin de la o apariție Elite Eight, dar nu au primit prea mult hype la intrarea în sezon. Acum, ei sunt 8-1, singura pierdere venind într-un adevărat joc de drum la Boise State. Ei sunt destul de clar o echipă de top-patru în ACC, și acesta este tipul de victorie care va avea putere de menținere după selecția duminică. — Borzello

  • Bărbat rănit într-o împușcătură în East Anchorage

    2 decembrie — Un bărbat a fost dus la spital cu răni după o împușcătură duminică dimineața în East Anchorage, a declarat poliția.

    Ofițerii de patrulă au răspuns la blocul 1000 al străzii Hoyt în jurul orei 3:23 duminică pentru o împușcătură raportată, a declarat poliția Anchorage într-o actualizare online. Ofițerii au găsit un bărbat cu o rană împușcată în partea superioară a corpului, iar medicii l-au dus pe bărbat la spital, a spus poliția.

    „Poliția urmărește în prezent pistele și nu există informații suspecte de eliberat în acest moment”, a spus poliția în actualizare. „Motivul și orice relație între părțile implicate sunt în curs de investigare”.

    Departamentul de Poliție Anchorage a cerut oricărei persoane care deține informații despre împușcătură, inclusiv imagini de supraveghere din zona în care a avut loc, să sune la dispecerat la 311 (opțiunea 1) sau 907-786-8900 (opțiunea 0). Locul de filmare este la nord de DeBarr Road, între străzile Bragaw și Pine.

    Ca parte a răspunsului lor inițial, poliția a blocat o parte a străzii Hoyt; au curățat zona până duminică la ora 8 dimineața.

    Poliția a declarat duminică mai târziu că nu are alte actualizări despre caz.

  • Josh Allen face istorie în NFL, când Bills au câștigat AFC East cu o victorie peste 49ers în zăpadă

    Josh Allen a făcut fiecare joc pe care un fundaș ar putea face și mai mult.

    Proaspăt de logodna cu starul pop Hailee Steinfeld, Allen a trebuit să facă față zăpezii cu efect de lac care a afectat zona Buffalo în weekendul de sărbători și până duminică seara împotriva San Francisco 49ers.

    CLICK AICI PENTRU MAI MULTĂ ACOPERIRE SPORTIVĂ PE FOXNEWS.COM

    Josh Allen pare să treacă

    Fundașul Buffalo Bills Josh Allen (17 ani) vrea să treacă împotriva echipei San Francisco 49ers în prima jumătate a unui meci de fotbal NFL din Orchard Park, NY, duminică, 1 decembrie 2024. (AP Foto/Adrian Kraus)

    Allen a avut cu siguranță mai multă motivație pe măsură ce Bills i-a învins pe 49ers, 35-10. Buffalo a câștigat, de asemenea, divizia AFC Est pentru al cincilea sezon consecutiv.

    Superstarul fundașului a intrat în coloana de scor cu o pasă de 7 metri către receptorul Mack Hollins înainte de pauză. Buffalo a avut un avans de 21-3, ajungând în vestiar, dar au fost departe de a termina.

    Allen a fost creditat pentru un touchdown de primire în al treilea sfert, după ce Amari Cooper a lateralizat pasa de la Allen înapoi în sfert, care apoi a alergat pentru un scor. Allen a avut oficial zero capturi, dar șapte yarzi de primire și un touchdown de primire.

    Pentru a încheia noaptea, Allen a alergat pentru un scor de 8 iarzi în al patrulea sfert, pentru a pune jocul complet la îndemână. Mitchell Trubisky a preluat de acolo.

    STEELERS DEMUNĂ RECORD NFL CU 21 DE SEZAZURI CONSECUTIVĂ FĂRĂ PIERDERE DUPĂ CÂȘTIREA ÎN FAȚA BENGALS

    Mack Hollins sărbătorește

    Receptorul Buffalo Bills Mack Hollins (13) sărbătorește după ce a marcat împotriva San Francisco 49ers în prima jumătate a unui meci de fotbal NFL în Orchard Park, NY, duminică, 1 decembrie 2024. (AP Foto/Adrian Kraus)

    Allen a devenit fundașul NFL pentru a arunca pentru un touchdown, a alergat pentru un touchdown și a prins un touchdown într-un singur joc de la fuziune, a spus echipa.

    El a avut 148 de yarzi prin trecere pe 13 completări, precum și 18 yarzi prin fuga.

    Fundașii de la Bills, James Cook și Ray Davis, au reușit să urce și ei pe consiliu. Cook a avut o cursă de touchdown de 65 de iarzi, în timp ce Davis a avut un scamper de touchdown de 5 iarzi. Cook a avut 107 yarzi în cursă noaptea, iar Davis a avut 59.

    49ers nu au avut niciun răspuns la ofensa lui Bills toată noaptea. Jucătorii nu păreau să aibă nicio senzație pentru condițiile de zăpadă, deoarece alunecau și alunecau pe suprafață.

    Cea mai bună speranță a San Francisco a fost să-i ofere lui Christian McCaffrey orice oportunitate posibilă. Dar alergătorul a suferit o accidentare la genunchi în prima repriză și nu a mai revenit.

    Brock Purdy trecea la sub 100 de metri. El a avut 11 din 18 cu 94 de metri de trecere. A fost concediat de două ori. Isaac Guerendo a marcat singurul touchdown al lui San Francisco.

    Brock Purdy fuge

    Fondul echipei San Francisco 49ers, Brock Purdy (13) este demis de defensivul Greg Rousseau de la Buffalo Bills în timpul primei reprize a unui meci de fotbal NFL din Orchard Park, NY, duminică, 1 decembrie 2024. (Foto AP/Gene J. Puskar)

    Buffalo este acum pe o serie de șapte victorii consecutive și are 10 victorii în sezon.

    CLICK AICI PENTRU A OBȚINE APLICAȚIA FOX NEWS

    San Francisco a căzut cu 5-7 și părea că sezonul lor era pe cale să scape.

    Urmărește Fox News Digital acoperire sportivă pe X și abonați-vă la buletinul informativ Fox News Sports Huddle.

  • Poliția din Boston caută asistență pentru a găsi bărbatul care a jefuit piețele din East Boston cu pistol, macetă

    Poliția din Boston caută asistență pentru a localiza un bărbat despre care se spune că a jefuit mai multe piețe din East Boston cu o armă și o macetă.

    Potrivit polițiștilor, jafurile au avut loc sâmbătă, 2 noiembrie. Primul jaf a avut loc în jurul orei 21:48 la East Boston Corner Market, situat la 83 Bennington St. Al doilea jaf armat a avut loc în jurul orei 21:55, la magazinul East Coast Variety situat la 223 London St.

    Poliția spune că suspectul vorbește engleză și spaniolă și poartă înăuntru o jachetă cu sigla Honda pe ea.

    Polițiștii spun că suspectul este înarmat atât cu o macetă, cât și cu o armă de foc, iar locuitorii nu ar trebui să se apropie de el. Poliția spune că dacă vedeți acest individ, sunați la 911.

    Incidentul este în curs de investigare, poliția cere oricui cu informații să contacteze Detectivii Districtului A-7 la (617) 343-4234.

    Aceasta este o poveste în curs de dezvoltare. Reveniți pentru actualizări pe măsură ce devin disponibile mai multe informații.

    Descărcați Aplicație GRATUITĂ Boston 25 News pentru alerte de știri de ultimă oră.

    Urmărește știrile Boston 25 pe Facebook și Stare de nervozitate. | Urmărește știrile Boston 25 ACUM

  • Această insulă a aparținut cândva lui Roger Williams. Acum o deține un cuplu din East Greenwich.

    NORTH KINGSTOWN – Un cuplu din East Greenwich a cumpărat insula din Wickford Harbour, care a fost odată deținută de un sachem Narragansett, și apoi de fondatorul Rhode Island, Roger Williams.

    Pe 29 august, Daniel J. și Caitlin E. Marusak au cumpărat insula de 9 acri de la Asociația Cocumscussoc, care administrează situl istoric Smith's Castle din apropiere, pentru 416.000 de dolari, conform înregistrărilor fiscale ale orașului. Prețul cerut a fost de 899.000 USD.

    Insula Rabbit, din Wickford Cove, a fost cumpărată de un cuplu din East Greenwich pentru 416.000 de dolari, potrivit dosarelor fiscale din North Kingstown.

    Insula Rabbit, din Wickford Cove, a fost cumpărată de un cuplu din East Greenwich pentru 416.000 de dolari, potrivit dosarelor fiscale din North Kingstown.

    Cuplul, care are doi băieți tineri cărora le place să meargă la plajă, va rezerva cea mai mare parte a insulei în scopuri de conservare, dar va folosi o parte din ea cu copiii lor, potrivit lui Daniel Marusak, un avocat care lucrează cu veterani.

    „Este o proprietate interesantă și istorică”, a declarat Marusak pentru The Providence Journal, joi. „Scopul meu este să fiu un administrator bun pentru insulă și un vecin bun”.

    Acest articol a apărut inițial pe The Providence Journal: Rabbit Island, odată deținută de fondatorul RI Roger Williams, este vândută

  • Uita-te la Jax. State Gamecocks vs. East Carolina Pirates: Cum să transmiteți în direct, canal TV, ora de începere pentru jocul de baschet NCAA de joi

    Cine joacă

    Pirații din Carolina de Est @ Jax. State Gamecocks

    Recorduri curente: East Carolina 4-0, Jax. Starea 3-1

    Cum să vizionezi

    Ce să știi

    Carolina de Est a jucat fiecare meci în acest sezon pe terenul de acasă, dar va trebui să plece la drum joi. Se vor confrunta cu Jax. State Gamecocks la 3:30 pm ET la Ocean Center. Pirații se luptă cu ceva mușchi ofensiv, deoarece au înregistrat o medie de 87 de puncte pe meci în acest sezon.

    Sâmbătă, Carolina de Est a avut nevoie de puțin timp suplimentar pentru a-l lăsa deoparte pe George Mason. Într-un joc strâns care ar fi putut merge în orice direcție, ei au renunțat cu o victorie cu 78-77 în fața Patrioților.

    Carolina de Est poate atribui o mare parte din succesul lor lui RJ Felton, care a înregistrat 27 de puncte pe lângă opt recuperări și patru furturi. După-amiaza lui Felton a făcut patru meciuri la rând în care a marcat cel puțin 22,4 puncte. Echipa a primit și ajutor din partea lui Jayshayne Woodard, care a marcat 11 puncte plus șapte recuperări și cinci furări.

    Carolina de Est a spart paharul ofensiv și a încheiat jocul cu 24 de recuperări ofensive. Acea performanță puternică nu a fost nimic nou pentru echipă: acum au retras cel puțin 13 recuperări ofensive în șase meciuri consecutive, începând cu sezonul trecut.

    Între timp, Jax. State a trecut pe lângă Coasta Carolina cu puncte de rămas duminică, luând jocul cu 71-53. Victoria a făcut victorii consecutive pentru Gamecocks.

    Printre cei care conduceau sarcina s-a numărat Jaron Pierre Jr., care a mers 11 pentru 19 în drum spre 31 de puncte. Pierre Jr. o zdrobește când vine vorba de puncte: a marcat cel puțin 21 de fiecare dată când a luat terenul în acest sezon. Un alt jucător care a făcut diferența a fost Koree Cotton, care a mers 5 pentru 8 în drum spre 13 puncte plus șase recuperări.

    Victoria de Est Carolina a fost a patra consecutivă acasă, ceea ce le-a împins recordul la 4-0. Cât despre Jax. State, victoria lor le-a mărit recordul până la 3-1.

    Rebounding-ul este probabil să fie un factor important în acest concurs: East Carolina a spart paharul în acest sezon, având o medie de 51,8 recuperări pe meci. Cu toate acestea, nu este ca Jax. Lupte de stat în acest departament, deoarece au avut o medie de 45. Cu ambele echipe luptă pentru a înghesui șuturile ratate, vom vedea dacă o echipă poate obține un avantaj.