Într-o descoperire uluitoare, astronomii au identificat un imens rezervor de apă care orbitează un quasar la mai mult de 12 miliarde de ani lumină distanță.
Această descoperire revoluționară oferă o privire fără precedent asupra universului timpuriu, lumina din acest quasar călătorind prin spațiu încă de la scurt timp după Big Bang.
Acest vast rezervor de apă conține aproximativ 140 de trilioane de ori volumul oceanelor Pământului.
Este situat lângă o gaură neagră supermasivă care cântărește de aproximativ 20 de miliarde de ori mai mult decât Soarele nostru.
Quasarul, APM 08279+5255, emite o cantitate extraordinară de energie – echivalentă cu cea produsă de o mie de trilioane de sori.
Quasar îndepărtat
Matt Bradford, un om de știință NASA implicat în cercetare, a subliniat importanța acestei descoperiri.
„Mediul din jurul acestui quasar este extraordinar, deoarece generează o cantitate semnificativă de apă”, a explicat el. „Acest lucru sugerează că apa a fost prezentă chiar și în primele momente ale universului.”
Bradford și colegii săi au analizat APM 08279+5255 și gaura centrală a acestuia.
Gaura neagră consumă gaz și praf din apropiere, creând un mediu intens încălzit, permițând oamenilor de știință să descopere pentru prima dată molecule de apă la distanțe atât de mari.
Quazarii nu sunt vedetele tale tipice. Descoperite cu peste o jumătate de secol în urmă, sunt obiecte incredibil de luminoase găsite în nucleele energetice ale galaxiilor îndepărtate, eclipsând toate stelele din apropiere.
Aceste puteri cerești adăpostesc găuri negre supermasive care absorb materia înconjurătoare, generând căldură intensă și eliberând o energie extraordinară.
Această energie se întinde pe toate lungimile de undă, făcând din quasari unele dintre cele mai strălucitoare și mai energice fenomene observate în univers.
Studierea lor oferă perspective asupra universului timpuriu, distribuția materiei cosmice și formarea galaxiilor.
De 140 de trilioane de ori mai multă apă
Observații recente au relevat vaporii de apă care înconjoară quasarul, extinzându-se pe sute de ani lumină.
În timp ce acest gaz este rar conform standardelor Pământului, este neobișnuit de cald și de dens în comparație cu regiuni similare din Calea Lactee.
Temperatura acestui gaz este de aproximativ minus 63 de grade Fahrenheit.
Deși de 300 de trilioane de ori mai puțin densă decât atmosfera Pământului, este de cinci ori mai fierbinte și de sute de ori mai densă decât gazul intergalactic tipic.
Vaporii de apă indică faptul că quasarul emite radiații, care mențin gazul din jur cald.
Oamenii de știință au detectat și alte molecule, cum ar fi monoxidul de carbon, sugerând potențialul de material care ar putea alimenta gaura neagră.
Această gaură neagră și-ar putea crește masa de șase ori, deși rezultatul exact rămâne incert.
O parte din gaz ar putea contribui la formarea de noi stele, în timp ce alte componente ar putea fi expulzate înapoi în spațiu.
Înțelegerea universului
Această descoperire aruncă lumină asupra condițiilor universului timpuriu, vaporii de apă existând la distanțe atât de extreme, sugerând că blocurile de construcție ale vieții erau disponibile cu mult înainte de vremea noastră.
Apa joacă un rol esențial în evoluția stelelor și galaxiilor – răcind norii de gaz, astfel încât aceștia să se poată prăbuși și să formeze stele.
În general, descoperirea acestui rezervor de apă îndepărtat ne îmbunătățește semnificativ înțelegerea modului în care au evoluat galaxiile pe măsură ce universul a îmbătrânit.
Ea subliniază disponibilitatea timpurie a elementelor esențiale ale vieții, oferind perspective interesante asupra istoriei lungi a cosmosului.
În concluzie, această descoperire remarcabilă ne extinde cunoștințele despre universul timpuriu și evidențiază elementele esențiale ale vieții existente în locuri pe care nu ne-am gândit niciodată să le privim.
Implicațiile pentru înțelegerea noastră a istoriei cosmice sunt profunde, lăsând oamenii de știință dornici să exploreze ce altceva ar putea dezvălui universul.
