Tag: Adames

  • Willy Adames semnează cu Giants: cel mai bun agent liber este de acord cu o afacere pe șapte ani și 182 de milioane de dolari

    adames-getty.png
    Getty Images

    Willy Adames, cel mai bun teren scurt pentru agent liber de pe piață, a ajuns la un acord cu San Francisco Giants, a anunțat echipa marți. Acordul îi va plăti 182 de milioane de dolari în următoarele șapte sezoane, inclusiv un bonus de 22 de milioane de dolari la semnare, și servește drept prima tranzacție majoră a Giants, executată sub conducerea noului director de top pentru operațiuni de baseball, Buster Posey. Contractul este un record pentru Giants, depășind contractul de 167 de milioane de dolari pentru Posey însuși.

    Adames, în vârstă de 29 de ani, a petrecut ultimele trei sezoane și jumătate cu Milwaukee Brewers. În această perioadă, el a lovit .244/.323/.457 cu 107 home runs și 113 OPS+. Contribuțiile lui au fost estimate a fi în valoare de 14 victorii peste înlocuire, conform Baseball Reference.

    CBS Sports l-a clasat recent pe Adames drept al șaselea cel mai bun agent liber de pe piață. Iată ce am scris la momentul respectiv:

    Adames a atins un nou record pentru un singur sezon în rândurile de acasă și a înregistrat al cincilea sezon consecutiv de trei victorii plus (excluzând sprintul din 2020) datorită parțial unui august fierbinte. În cea mai mare parte, este același jucător care a fost de ani de zile: este capabil să influențeze mingea de baseball suficient de frecvent pentru a-și umbri tendințele de swing-and-miss; nu este un jucător calibrul mănușii de aur, dar va rămâne deocamdată la stop; și așa mai departe. Singura ridă interesantă pe care a adăugat-o în acest sezon a fost dorința și capacitatea de a fura baze. Dacă ar fi să ghicim, l-am închipui pe Adames pentru o afacere mai bună decât cea de șapte ani, 177 de milioane de dolari, primită de Dansby Swanson cu câteva ierni în urmă.

    Sezonul trecut, Giants a oferit trei jucători diferiți cel puțin 20 de starturi pe scurt, inclusiv Tyler Fitzgerald și Nick Ahmed. Adames va stabiliza poziția pentru Giants în timp ce formează o parte stângă capabilă a câmpului interior alături de Matt Chapman.

    San Francisco vine dintr-un sezon dezamăgitor 80-82 care a dus la un loc al patrulea în National League West.

  • Fantasy Baseball Offseason Tracker: Willy Adames worse off with Giants; Mets will try Clay Holmes as starter

    The biggest free agent domino has fallen. Juan Soto is of the market with a record-setting 15-year, $765 million deal with the Mets. This comes on the heels of the Giants’ seven-year, $182 million deal with shortstop Willy Adames during what was an eventful weekend heading into the Winter Meetings.

    That’s right, the Hot Stove is heating up, and Chris Towers and I are here to guide you through the transactions of actual consequence for Fantasy Baseball. This is the place where we’ll react to them as they happen, breaking down what they mean for 2025 drafts.

    So bookmark this page and keep checking back. As the news comes in, you’ll be glad you have one stop for keeping track of it all.

    Treinen had just one save for the Dodgers during the regular season, but he was their most trusted reliever during the postseason, taking on a high-leverage role that netted him three saves. Presumably, they’re bringing him back to fill that role, which would make him the early favorite for saves in Los Angeles. We should know by now, though, that manager Dave Roberts doesn’t adhere to bullpen conventions and will mix in a fair amount of Michael Kopech and Evan Phillips as well, but notably, Treinen has the most closing experience of the three. He had 38 saves to go along with a 0.78 ERA, 0.83 WHIP and 11.2 K/9 for the Athletics in 2018, and over his final 30 appearances this past season, he had 1.24 ERA, 0.85 WHIP and 9.9 K/9. I’ll be ranking him just outside of my top 15 relievers for 2025 since there’s some uncertainty surrounding his role, but clearly, he has the upside for more. –Scott White

    Juan Soto signs with Mets

    The Mets finally landed the big fish they’ve been angling for in free agency, as Juan Soto has agreed to sign a record-breaking contract that will keep him in Queens until 2039. Soto’s deal will pay him $765 million over the next 15 seasons, besting the total value of Shohei Ohtani’s contract from a year ago by $65 million. But does it really matter where Soto is playing when considering his Fantasy value? To find out, check out my full-length article on the signing, which also addresses the impact on the rest of the Mets lineup and the free agent market as a whole. –Chris Towers

    Conforto’s 2024 stat line may not look particularly impressive, but it was his best since the 2019-20 stretch that made him one of the most highly regarded outfielders in Fantasy. Even more notable is what happened under the hood. His .479 xSLG was just as good as those peak seasons as his average (90.2 mph) and max (113.6 mph) exit velocities jumped to 68th and 90th percentile, respectively. A quick look at the splits will tell you Oracle Park wasn’t doing him any favors. Away from there, he hit .253 with and .852 OPS and 17 of his 20 home runs overall. The Dodgers certainly took notice, and judging by the data, there’s a chance he goes the Teoscar Hernandez and J.D. Martinez route of blowing away expectations on a one-year deal. The Dodgers’ recent with such signings is all the more incentive for me to mark Conforto as a sleeper, ranking him just outside of my top 50 outfielders. –Scott White

    Willy Adames signs with Giants

    I had already positioned myself as an Adames skeptic for next year, ranking him 10th at shortstop after he just placed fifth there, and this signing only fortifies my position. Oracle Park isn’t quite the neutralizer it once was, but it still rates as the third-worst home run venue for right-handed hitters over the past three years while American Family Field rates as the sixth-best. On the other hand, Adames has batted .321 (18 for 56) with an .827 OPS in 16 career games in San Francisco, and Statcast estimates that he would have hit 31 home runs playing every game there last year vs. the 32 he actually hit. So maybe it won’t be so bad?

    The issue is in using Adames’ 2024 as a basis for comparison when it was almost certainly his best-case outcome. His exit velocities, strikeout rate and batted-ball angles were all in line with career norms, and yet his batting average (.251) was his highest in three years, his home runs (32) were his most ever, and he also stole 21 bases when he had never reached even double digits before. It also probably goes without saying that he won’t have a combined 205 runs and RBI as the most feared hitter in a mediocre Giants lineup. So if this signing makes you skeptical of a repeat performance, that’s probably for the best. You already should have been. –Scott White

    Seems like the Orioles are moving in their left field fence just in time. O’Neill just had a resurgent season with the Red Sox in part because he made a concerted effort to pull the ball in the air more — a fine strategy for a right-handed hitter at Fenway Park but one that would have brought such a player to ruin at Camden Yards the past couple years. Fortunately, the reported changes to the left field fence there should make it a more neutral environment for right-handed hitters, and notably, O’Neill’s career season (2021) came in St. Louis, which is also a challenging place for right-handers to hit it out.

    Perhaps, then, the more significant variable for O’Neill than venue is his own health. Cutting a muscular figure, the 29-year-old has been particularly susceptible to strains, playing just 65 percent of his team’s games the past four years, and even when healthy, his limited bat control (he struck out a career worst 33.6 percent last year) has made for unpredictable outcomes. He has the upside of top-20 outfielder, but the concerns piled on top of concerns drop him to 36th in my outfield rankings. –Scott White

    After three years as the Yankees on-again, off-again closer, Holmes is switching not just leagues but also roles, getting a shot as a starter on a three-year, $38 million deal. The role isn’t totally foreign to him, seeing as he spent much of his minor-league career as a starter, and in the years since, he’s developed a more trustworthy arsenal and stable enough command to attempt this move back. While his sinkerball approach may have been ill-suited for closing, leaving him too vulnerable to hits in high-leverage moments, it’s likely to minimize damage over extended stretches. For all the tense moments as a closer, the ERA was always good, after all. This signing raises Holmes’ Fantasy appeal in the hopes he can follow in the footsteps of successful relievers-turned-starters like Michael King, Reynaldo Lopez and Bowden Francis, and interest should be especially high in Head-to-Head points leagues, where he figures to be one of the top 15 relievers drafted. –Scott White 

    It’s a one-year pact with a player option for a second just in base Bieber’s recovery from Tommy John surgery goes poorly. His entire future in Fantasy of course hinges on that recovery. You’ll remember the former Cy Young winner seemed to be on the verge of regaining ace standing after an offseason spent working with Driveline Baseball, regaining the bite on his slider and dominating through two starts. But then his elbow began barking, and well, you know the rest. The earliest we can hope to see Bieber is June 2025, which means he’ll only be worth stashing in leagues with ample IL stash. Which version of Bieber shows up then is anybody’s guess, but it’s encouraging that the organization that knows him best opted to re-up with him. –Scott White 

    After playing with two AL East teams in the same game last season, Jansen continues his tour around the division by joining the Rays, where he will likely be the starting catcher. That didn’t go quite so well for either Toronto or Boston in 2024, as Jansen struggled through one of his worst seasons ever, hitting just .205/.309/.349, so the Rays are surely hoping for a bounce-back on this one-year deal. Jansen makes a lot of contact and has a decent eye at the plate, but his quality of contact has been in a freefall in his late 20s, with his expected wOBA on contact dropping from .408 in 2022 to .291 last season. If he can rediscover some of the pop he has last in recent years, he could be a decent No. 2 catcher, especially with the Rays making a move to what we think will be a hitter-friendly home at George M. Steinbrenner Field in Tampa this season. Jansen is a viable, low-end No. 2 catcher for deeper formats, but shouldn’t be viewed as a priority, even in 15-team leagues. –Chris Towers

    Luis Severino signs with the Athletics

    The A’s made a surprising splash in free agency with their three-year contract with Severino for $67 million, the largest guaranteed contract in franchise history. It’s a less-than-ideal landing spot for Severino’s Fantasy value in 2025, unfortunately, as the A’s still figure to be a pretty middling team (at best) in 2025 and are moving from a pitcher friendly park to one that may play at least a bit closer to average. That would be a downgrade for Severino, after he spent a year rebuilding his value in a very pitcher-friendly park with the Mets. 

    To his credit, Severino did a great job rebuilding that value with the Mets, and he did so by showing a lot more flexibility as a pitcher than ever before. At his best, Severino didn’t really need much of a gameplan, as he just pumped four-seamers and sliders past hitters, throwing those two pitches 85-90% of the time. In 2024, he introduced a sweeper and greatly increased his sinker usage, giving him six pitches he threw at least 7% of the time. The Mets have become a very good pitching development organization, and Severino benefited from his time with them. The likeliest outcome here is that Severino isn’t much more than a rotation filler for Fantasy, but if he can stay healthy, he’ll have moments of usefulness. And, if the strikeout rate jump he tapped into in the second half of the season (26.2%) sticks, maybe he can even be a bit more than that. But he probably doesn’t need to be much more than a late-rounder in drafts, and even that might be overstating it if he has a poor early schedule. –Chris Towers

    About four months away from the start of the season, it’s nearly impossible to say what the Red Sox plans for the back end of the bullpen are, but Chapman surely figures to be part of them now. Their returning saves leader is a tie between Justin Slaten and Josh Winckowski, who all had two each last season, while their most experienced in-house closer option is Liam Hendriks, who has pitched just five innings since 2022 after recovering from leukemia and then Tommy John surgery. Chapman is no longer the lights-out closer he was at his best, but the soon-to-be 37-year-old still strikes out nearly 40% of opposing batters (despite losing a tick or two off fastball last season) and can get the job done on a one-year deal. At this point, it makes sense to treat him like the favorite for the ninth inning in Boston in 2025, at least until we see what Hendriks looks like in the spring – for what it’s worth, Hendricks’ fastball velocity was down 2-3 mph in his brief minor-league rehab assignment toward the end of last season, which doesn’t bode well. –Chris Towers

    Another retread-gone-right, Boyd is earned a two-year deal with the Cubs after a successful eight-start run with the Guardians in 2024. Boyd posted a 2.72 ERA in his return from Tommy John surgery last season, with underlying peripherals that mostly backed it up – thanks, in large part, to a strong 27.7% strikeout rate. Boyd’s velocity was mostly back up to pre-injury levels, though that still makes him a soft-tosser at this point, so his success will be based on his effective his slider/changeup combo can be. Both pitches were excellent in 2024, but the underlying pitch characteristics don’t necessarily back up what he accomplished, with most pitch modeling metrics suggesting Boyd was a below-average pitcher in 2024. A year further removed from surgery, maybe Boyd can take another step forward and find success with a pretty clear path to a rotation spot for the Cubs, but he doesn’t have to be much more than a late-round, bench-spot flier even in deeper leagues. –Chris Towers

    The Mets have a rotation to rebuild, and the first step was adding a pitcher coming off a down year split between the Reds and Brewers. Or maybe calling it a “down year” is soft-pedaling given that it was Montas’ first back from surgery to the labrum in his right shoulder. His velocity was basically up to snuff, though, and he did see his K/9 rate jump from 7.5 in his 19 starts with the Reds to 11.0 in his 11 starts with the Brewers. Even prior to the 2023 shoulder surgery, his career was defined by inconsistency due to the on-again, off-again nature of his splitter. The Mets fared well with reclamation projects like Sean Manaea and Luis Severino last season and have agreed to pay Montas $34 million over the next two, so they clearly see something they like. We shouldn’t rule out a bounce-back season, particularly since the cost in Fantasy will be so low. –Scott White 

    To the surprise of no one, the Dodgers have landed the first marquee free agent of the offseason, agreeing to a five-year $182 million deal with Blake Snell Tuesday. It’s a big commitment for what’s been the model organization the past few years and may go a long way toward allaying fears about Snell’s irregularities. While he’s put together a  2.82 ERA, 1.16 WHIP and 12.0 K/9 over the past three seasons, much has been made about the way he came about those numbers. For more, check out my full-length article breaking down the signing. –Scott White 

    The three-year, $63 million deal is a modest one for a pitcher who seemed to have real momentum heading into the offseason, having just put together a 2.70 ERA, 0.93 WHIP and 11.4 K/9 in his 10 starts for the Astros. The improved performance coincided with Kikuchi roughly doubling his slider usage, and his 2025 destination matters less for his Fantasy value than whether or not he sticks to that approach.

    He has always missed bats at a good rate but has gotten inconsistent results due to questionable pitch selection and a penchant for hard contact. Going to the Angels gives him a lower margin for error than if he had gone to a true contender and also does nothing to soften his vulnerability to the long ball, but again, his success is tied more to continuing his slider-heavy approach. And for that, we’ll just have to wait and see. I cautiously rank him just inside my top 50 starting pitchers for 2025, but he has the upside for more. –Scott White

    Unfortunately, this trade is close to a worse-case scenario for the two major players involved. India goes from the most favorable park for home runs — i.e., one of the few where his fringy power plays — to one of the least favorable. According to Statcast, his 63 career home runs would be 42 if he played every game  at Kauffman Stadium. Obviously, the reverse move is bad for Singer, a pitcher who’s on the more pitch-to-contact side of the ledger, but since he generally puts the ball on the ground, maybe it’s not as bad. Then again, he has a career 3.92 ERA at home in Kauffman Stadium compared to a 4.74 ERA everywhere else.

    Neither India nor Singer figured to be a hot commodity prior to this trade, and both might go undrafted now in shallower leagues. India is a little more useful in points leagues because of his on-base skills, and both he and Singer at least stand to be high-volume plays. India’s removal does free up some of the Reds’ infield logjam with Matt McLain expected back, penciling in Noelvi Marte at third base again. –Scott White

    Rather than test the free agent market, Martinez accepted the Reds’ qualifying offer of $21.05 million, which isn’t altogether surprising given that it now represents roughly 40 percent of his career MLB earnings. That the Reds extended the offer is telling. They had a front-row seat to the 34-year-old’s career season and bought in hard at an amount that virtually guarantees he’ll be a full-time starter rather than reverting to a swingman role.

    Perhaps, then, we should take Martinez just as seriously. He’s always had a killer changeup, and he became a strike-thrower of the highest order in 2024, boasting the third-best walk rate among pitchers with at least 100 innings. His home run prevention was probably too good to be true, particularly for pitching half his games in Cincinnati, but he won’t be priced for another 3.10 ERA. More likely, he’ll be sort of a poor man’s Jose Berrios or Zach Eflin, good for piling up innings with a low WHIP, and he takes on added value in Head-to-Head points leagues due to his relief pitcher eligibility.  –Scott White

    Finally freed of his catching tandem with Sean Murphy, d’Arnaud was quick to put himself in another one, this time with up-and-comer Logan O’Hoppe. It’s frustrating for a couple reasons, one being that O’Hoppe loses some of the volume that made him so attractive for Fantasy, likely going from a 75 percent workload share to 60 percent or less, and the other being that d’Arnaud himself could have pursued a full-time role. Instead, d’Arnaud figures to remain a fringe second catcher for two-catcher leagues, and while O’Hoppe doesn’t necessarily slide down the rankings — he was already regarded as a low-end No. 1 — his upside takes a hit. Maybe his .196 batting average in the second half is evidence he was overworked, but even if it improves, his counting stats will be capped.

    Meanwhile, Murphy has a golden opportunity to reestablish himself in Atlanta after bombing for the past season-and-a-half there. Injuries have likely contributed to his struggles, as has irregular playing time due to the presence of d’Arnaud, but he’ll need to prove himself quickly to hold off prospect Drake Baldwin. –Scott White

    Only three months after acquiring him from the Giants, the Braves flipped Soler to the Angels in what was essentially a salary dump. They ended up non-tendering the player they got back in the deal, Griffin Canning. You might think Soler’s departure reflects well on Ronald Acuna’s recovery from a torn ACL, but GM Alex Anthopoulos later confessed that the star outfielder likely won’t be ready for the start of 2025. As for Soler, he has an easy claim to the Angels’ DH spot and will play in a pretty nice venue, particularly for home runs, but his success has never depended on such factors. He’s a mercurial performer coming off a down season but still has the 35-homer upside to pay off handsomely as a fourth or fifth outfielder. –Scott White

  • Willy Adames va semna cu Giants: cel mai bun agent liber este de acord cu o afacere pe șapte ani și 182 de milioane de dolari, pe raport

    adames-getty.png
    Getty Images

    Willy Adames, cel mai bun teren scurt de pe piață, a ajuns la un acord cu San Francisco Giants, potrivit ESPN. Acordul îi va plăti 182 de milioane de dolari în următoarele șapte sezoane, inclusiv un bonus de 22 de milioane de dolari la semnare, și servește drept prima tranzacție majoră a Giants, executată sub conducerea noului director de top pentru operațiuni de baseball, Buster Posey. Contractul este un record pentru Giants, depășind contractul de 167 de milioane de dolari pentru Posey însuși.

    Adames, în vârstă de 29 de ani, a petrecut ultimele trei sezoane și jumătate cu Milwaukee Brewers. În această perioadă, el a lovit .244/.323/.457 cu 107 home runs și 113 OPS+. Contribuțiile lui au fost estimate a fi în valoare de 14 victorii peste înlocuire, conform Baseball Reference.

    CBS Sports l-a clasat recent pe Adames drept al șaselea cel mai bun agent liber de pe piață. Iată ce am scris la momentul respectiv:

    Adames a atins un nou record pentru un singur sezon în rândurile de acasă și a înregistrat al cincilea sezon consecutiv de trei victorii plus (excluzând sprintul din 2020) datorită parțial unui august fierbinte. În cea mai mare parte, este același jucător care a fost de ani de zile: este capabil să influențeze mingea de baseball suficient de frecvent pentru a-și umbri tendințele de swing-and-miss; nu este un jucător calibrul mănușii de aur, dar va rămâne deocamdată la stop; și așa mai departe. Singura ridă interesantă pe care a adăugat-o în acest sezon a fost dorința și capacitatea de a fura baze. Dacă ar fi să ghicim, l-am închipui pe Adames pentru o afacere mai bună decât cea de șapte ani, 177 de milioane de dolari, primită de Dansby Swanson cu câteva ierni în urmă.

    Sezonul trecut, Giants a oferit trei jucători diferiți cel puțin 20 de starturi la scurt, inclusiv Tyler Fitzgerald și Nick Ahmed. Adames va stabiliza poziția pentru Giants în timp ce formează o parte stângă capabilă a câmpului interior alături de Matt Chapman.

    San Francisco vine dintr-un sezon dezamăgitor 80-82 care a dus la un loc al patrulea în National League West.

  • Agenție liberă MLB: Care este dezavantajul pentru Juan Soto, Willy Adames și alții? Avocatul Diavolului în top 10 jucători

    Oricine a suferit un curs de management al afacerilor știe că este o pierdere de timp în cel mai bun caz și un efort care corodă sufletul în cel mai rău caz. Acele suflete nefericite au auzit, în plus, de conceptul de „echipă roșie” sau de „echipă roșie”. Pentru toți ceilalți din mulțime, aceasta este terminologia unui consultant pentru a juca rolul de avocat al diavolului. Este un exercițiu simplu care îi vede pe indivizi respingând o idee, gândirea fiind că ideile bune vor rezista atacului critic, iar cele rele nu.

    Același lucru este valabil și pentru jucătorii de minge. Știm atât de multe pentru că din când în când desfășurăm un exercițiu similar într-un context de baseball. Acest articol special este o astfel de ocazie. Mai jos, am luat primii 10 agenți liberi la bordul nostru și a prezentat un argument împotriva semnându-le. Scopul nu este de a distruge acești jucători — toți sunt incredibil de pricepuți și demni de bogățiile care le ies în cale — ci de a stârni un pic de gândire în timp ce ilustrăm complexitatea evaluării jucătorilor. În unele cazuri, raționamentul nostru te poate convinge; in altele nici nu ne va convinge.

    Acum, cu tot acel mumbo jumbo din drum, să ajungem la motivul pentru care ai dat clic.

    Argumentul de pe teren împotriva semnării lui Soto este că el este un fundaș substandard care ar putea cere rolul de lovitor desemnat înainte de a împlini 30 de ani.

    Acest lucru nu este convingător în ochii noștri, având în vedere că Soto este un lovitor de calibru Hall of Fame, care mai mult decât ispășește mănușa lui lipsită de strălucire la farfurie. Ca atare, argumentul real pe care l-am aduce împotriva semnării lui Soto are de-a face cu posibilul său impact fiscal.

    Echipele care doresc să se aducă la socoteală pentru Soto, aparent, nu le pasă de penalitățile pentru depășire, care vin odată cu depășirea cu mult a liniei fiscale. La un moment dat, însă, taxa de lux este un joc de matematică și este incontestabil mai greu să eviți acest sau acel prag dacă un singur jucător de pe listă are o taxă care depășește 50 de milioane de dolari anual.

    Din nou, nu ne-am lăsa influențați împotriva semnării lui Soto de această rațiune și arată cât de bun este el că este cel mai bun lucru pe care îl putem aduna.

    Burnes și-a văzut rata de lovituri în scădere în trei sezoane consecutive, iar eficiența tăietorului său marca înregistrată a scăzut de-a lungul anului, până când a făcut o corecție târzie pentru a induce mai multe lovituri swinging. Totuși, cea mai mare problemă a noastră se referă la volumul de muncă al lui Burnes și șansele de a rezista înainte.

    Burnes a aruncat a patra cea mai mare repriză din baseball de la începutul anului 2021, câștigându-i eticheta de „cal de muncă”. Dacă sunteți abonat la ideea că fiecare ulcior depășește o linie de timp suficient de lungă, atunci probabil că vă trageți de guler gândindu-vă să faceți o ofertă de șapte sau mai mulți ani oricărui ulcior titular veteran.

    Altfel spus, cu un deceniu în urmă, primii cinci reprize care au consumat în ultimii patru ani au fost James Shields (care intră în sezonul său de 33 de ani), Justin Verlander (32), Félix Hernández (29), Clayton Kershaw (27) și RA Dickey (40). Toți cei cinci aruncători au avut o medie de peste 220 de reprize în ultimii patru ani. La acea vreme, probabil că te-ai fi simțit cel mai încrezător în Hernández și Kershaw, cei mai tineri ulciori din grupă, care înregistrau câteva sezoane de 200 de reprize ale grupului înainte. Nu așa s-au derulat lucrurile. Mai degrabă, doar Verlander (patru) și Shields (doi) au înregistrat mai multe sezoane de 200 de reprize de atunci. Între timp, Hernández și Kershaw au crestat doar câte unul alături de vechiul Dickey.

    Echipele au acces la dosarele medicale și la date biomecanice, lucruri care ar trebui să transforme proiectarea sănătății ulciorului din mersul unui bețiv în ceva mai eficient. Din perspectiva noastră, concluzia de aici este că nu ar trebui să te simți niciodată prea încrezător în ceea ce privește sarcinile de lucru viitoare bazate pe vârstă sau durabilitate demonstrată.

    Am expus deja cazul pentru a fi oarecum îngrijorat de aspectul pe termen lung al lui Bregman, ca parte a capsulei sale de top 50. Iată ce am scris:

    Cu cât ne-am concentrat mai mult pe Bregman, cu atât am dezvoltat mai multe rezerve în legătură cu bâta lui. Nu se poate nega sentimentul lui pentru contact, dar nu suntem la fel de încrezători în celelalte elemente. De exemplu, calculele lui Statcast sugerează că ar avea cu cel puțin 30 de home run-uri mai puține în carieră dacă ar fi lovit aceeași gamă de mingi bătute într-unul din alte 17 terenuri MLB. Nu poți ține asta împotriva lui Bregman — faci golf pe terenul pe care te afli — dar asta sugerează că puterea lui s-ar putea reduce în altă parte. Mai este și problema ratei sale de mers, care a scăzut la un nivel scăzut în carieră de 6,9% în sezonul trecut, pe măsură ce a devenit mai agresiv. Abilitățile de bâtă la minge și defensive ale lui Bregman rămân suficient de bune pentru ca el să ofere valoare; Există doar puțin mai multe motive pentru a spune „hm” aici decât indică valoarea numelui său.

    Nu are sens să pretinzi că Bregman este Chone Figgins sau chiar DJ LeMahieu. Dar modul în care puterea lui se transferă (sau nu) în alte medii este ceva cu care echipele vor trebui să se lupte înainte de a trimite genul de ofertă pe care cariera lui de până acum o merită.

    O mare parte din analizele și prognozele de baseball se bazează pe precedent. Este important de remarcat acest lucru, deoarece ajută la explicarea unei neliniști persistente cu privire la viitorul lui Snell – neliniște pe care Dodgers în mod clar nu o împărtășeau, având în vedere că l-a semnat la un pact de cinci ani în valoare de aproximativ 160 de milioane de dolari în valoare actuală (veți fi uimit să aflați că contractul include bani amânați).

    Într-adevăr, nu am experimentat niciodată o carieră ca Snell de la un pitcher titular. El este la egalitate cu Pedro Martinez pentru cea mai mare rată de lovituri pentru un pitcher titular de la ultima rundă de expansiune până la sezonul lor de 31 de ani. El nu este considerat un as asemănător lui Pedro din câteva motive, începând cu faptul că Martinez a fost genial în timpul erei steroizilor, înainte ca loviturile să devină mai frecvente la nivelul întregii ligi.

    Există, de asemenea, problema că Snell este mai predispus să acorde pase gratuite și să ieși din timp devreme din jocuri. Dacă ar trebui să-i găsești un contemporan, probabil că te-ai mulțumi pe cineva ca Robbie Ray — iar Ray a ratat aproape întregul sezon de vârstă de 31 și -32 de ani în timp ce era supus și se recupera de la o intervenție chirurgicală la cot.

    Ne așteptam ca piața să fie mai bună cu Snell în această iarnă decât cea trecută și, cu siguranță, a fost într-un mod semnificativ. Chiar și așa, probabil că este corect să continuăm să credem că perspectiva lui pe termen lung are două cozi grase.

    Iertați-ne pentru lipsa de imaginație în această privință, dar credem că cel mai bun argument împotriva semnării lui Fried are de-a face cu ideea menționată mai sus că toți ulciorii se rupe în cele din urmă. Fried a experimentat asta în 2023, când a fost limitat la 14 starturi, în parte din cauza încordării antebrațului. În caz contrar, nu există o deficiență reală legată de abilități sau un semnal roșu pe care să le putem observa.

    Strikeout-urile sunt mai acceptate acum decât în ​​orice moment anterior din istoria baseballului. Oricum ar fi, este corect să dezvolți collywobbles atunci când pui rata K a lui Adames în context.

    Mai exact, iată o listă a celor șase opriri scurte cu cele mai mari rate de lovituri de la ultima rundă de extindere (1998), minim 2.000 de călătorii la platou: Danny Espinosa, Trevor Story, José Hernández, Javier Báez, Paul DeJong și Adames . Acum, iată ce au realizat aceiași jucători începând cu sezoanele de 29 de ani:

    • Espinosa era în penultimul sezon de ligă mare. El ar lovi pentru un 79 OPS+ care ar părea Judgeian în comparație cu producția din anul următor (42 OPS+).
    • Story, în primul său an cu Red Sox, a oferit o ofensă medie în ligă. Din păcate, el ar începe să se confrunte cu problemele de accidentare care l-au afectat în Boston. El este lovit pentru 89 OPS+ și a înregistrat o medie de 54 de jocuri per pop în trei ani.
    • Hernández a fost un pionierat – toți ceilalți jucători de pe această listă au fost activi în ultimul deceniu. Nu el; trăia această viață înainte să fie cool. Hernández a avut cea mai bună carieră după ce a împlinit 29 de ani din grup: a avut un număr de sezoane solide după aceea, inclusiv singura sa apariție la All-Star în 2002. Din păcate, a devenit efectiv ca un obișnuit până la sfârșitul campaniei următoare.
    • Báez era în primul său an cu Tigrii, un sezon care l-a văzut cu 91 OPS+ în 144 de jocuri. Până acum, a fost cea mai sănătoasă și mai productivă campanie a lui cu Detroit. Împreună, este lovit pentru un 71 OPS+ în Motor City.
    • Campania lui DeJong în vârstă de 29 de ani sa dublat față de sezonul 2023. A început anul în forță, punându-l în ritm pentru cel mai bun efort al său din 2019. Apoi a căzut după o tranzacție la mijlocul sezonului, producând un sezon de 66 OPS+. DeJong s-a descurcat bine în 2024, dar este corect să vedem abordarea sa cu lovituri grele și ușoare ca pe un castel de cărți.

    Asta îl lasă pe Adames, care își va începe sezonul de 29 de ani în primăvara viitoare, în primul an al contractului pe termen lung pe care îl semnează în această iarnă. Vom vedea cum merge.

    7. Roki Sasaki, RHP

    Simplu ca un cântec: Sasaki a fost limitat la 33 de starturi în ultimii doi ani din cauza accidentărilor, inclusiv o criză de oboseală a umerilor. Este exploziv și incitant, dar este corect să ne întrebăm cât de mult va rezista corpul lui dacă se confruntă deja cu acest tip de probleme la începutul lui 20 de ani. Vom recunoaște că circumstanțele agenției libere a lui Sasaki (de exemplu, suprimarea salarială încorporată) diferă de toți ceilalți de pe această listă. La naiba, vom merge până la a scrie că toate cele 30 de echipe s-ar înscrie cu plăcere pentru Sasaki, având o medie între 15 și 20 de starturi în următoarele șase sezoane, având în vedere costul și potențialul avantaj la îndemână.

    Flaherty este la doar un an îndepărtat de la un hat trick de nedemnitate: postarea unui ERA+ de 87; fiind retrogradat la munca de curățare în postsezon; și apoi să se mulțumească cu un contract de pernă cu ceea ce părea a fi la acea vreme o echipă necompetitivă. De atunci, a făcut câteva modificări evidente la arsenalul său, scăpându-se de un tăietor și îmbunătățind verticalitatea mingii sale rapide. Cât de mult ai încredere că aceste câștiguri vor rămâne înainte? Mai mult, cât de mult ai încredere că corpul lui va rezista? Există câteva probleme reale de durabilitate aici, care sunt trecute cu vederea de întrebările despre performanța lui. Cele 162 de reprize ale lui Flaherty au fost al doilea cel mai mult pe care le-a aruncat într-un sezon de ligă mare și anterior a avut o medie de doar 75 de reprize per pop în ultimii patru ani.

    Vorbind despre credință și reinventare. Pentru a doua iarnă consecutiv, narațiunea despre agenția liberă a lui Manaea are de-a face cu schimbările pe care le-a făcut în sezon care i-au crescut adevăratul talent. Anul trecut, Mike Axisa a subliniat cum Manaea și-a mărit viteza și a adăugat o măturătoare; anul acesta, accentul este pus pe punctul de lansare modificat care a rezultat din faptul că Manaea și-a făcut cea mai bună uzurpare a lui Chris Sale. Fără îndoială, Manaea a funcționat bine (foarte bine, de fapt) după ce a făcut acele ajustări mecanice. Este corect să ne întrebăm, totuși, dacă va avea randamente în scădere, pe măsură ce baterii din întreaga ligă își vor actualiza anteriori când vine vorba de aspectul pe care îl oferă.

    Eovaldi a fost un starter robust la mijlocul rotației de ani de zile, până la punctul în care s-ar putea să fii ademenit într-un fals sentiment de încredere că va continua să facă asta și anii următori. Cu toate acestea, intră la jumătatea anilor de 30 de ani, iar istoria este plină de ulciori similari care au semnat contracte multianuale de agent liber chiar înainte de a strica sau de a pierde eficacitatea.