Am avut concert cu Vama in weekendul trecut. Foarte tare, foarte, fain. Sincer. Cred ca, in opinia mea, in afara de Iris si Horia Brenciu, rar am mai dat peste o gasca mai faina de artisti si peste un show mai bine pus la punct. E o chestie personala. In fine…
Ar mai fi de spus ca Tudor Chirila este probabil unul dintre putinii artisti romani modesti. Si in afara de Horia Brenciu si Stefan Banica Junior e singurul care inainte de show chiar si-a incalzit vocea, a facut exercitii…deh, obiceiuri actoricesti. Dar bune.
Lasand la o parte aceasta latura pozitiva nu pot sa trec cu vederea urmatorul aspect: fiecare, DAR ABSOLUT FIECARE artist care a pasit pragul nostru a trebuit neaparat sa intrebe, la un moment dat, “Auzi, dar cantarea/concertul asta s-a promovat, bai?”.
Acum va intreb: cum sa nu-ti sara mustarul?
De multe ori am facut recenzia tuturor materialelor tiparite (fluturasi, afise, invitatii), mediaplanului (radio, tv, online) si a altora chiar in fata celor care au pus aceasta intrebare. Fara sa comentez sau sa pun la indoiala intentiile interlocutorului. Apoi m-am dezmeticit cand mi s-a pus a treia sau a patra oara aceeasi intrebare. Acum cand o aud ma enervez si nu mai raspuns. Pur si simplu.
Sau ar fi mai bine sa spun asa ceva, oare?
“Nu, frate, mancati-as! Nu l-am promovat. Am dat mii de euro pe voi, artistilor si n-am promovat evenimentul. Interesul nostru este sa nu vina nici naiba la eveniment. Vrem sa va aducem pe voi si sa avem sala goala. Esti multumit?”
Probabil sunt subiectiv dar nu m-am putut abtine pentru ca pana la urma e ca intr-o relatie de business. Eu platesc pentru ceva, tu produci sau prestezi. Simplu, nu? Tu care iei banul, nu ma iei pe mine la intrebari, nu-i asa? Ar fi atat de simpatica relatia daca s-ar desfasura asa.








