Parentingul NU este un concurs!

Parentingul nu este un concurs

Vreau sau nu, am ajuns la perioada in care bebele meu a devenit un toddler in toata regula. Cu tantrumuri, cu experiente minunate, cu socializarea cu alti copii, cu dintisori, excursii, frica de separare si tot tacamul. Este probabil cea mai frumoasa si cea mai trista perioada din copilarie. Transformarea din „BEBE” in „COPIL”. Daca bebele nu intelegea mare lucru si nu putea raspunde la intrebarile parintilor, copilul intelege deja si raspunde sau… nu 🙂 Schimbarea este majora!

Partea proasta este ca in perioada asta incepe nebunia pentru parinti. Cum sa fiu cel mai bun parinte? Oare fac bine ceea ce fac? Si manati fiind de aceste intrebari cautam raspunsuri. Pe net, la alti parinti. Am mai scris despre faptul ca de cand am copil am invatat sa nu mai judec alti parinti. Si incerc sa ma tin de promisiune. Copilul ma/ne invata in fiecare zi ceva nou si ne arata cum trebuie sa fim. Ce trebuie sa facem. Stiu ca suna ciudat dar asta e adevarul. Nu vorbesc din carti ci din experienta mea de zi cu zi. Daca stai si asculti si incepi sa inveti ce iti spune vei vedea ca e mult mai usor de trecut peste fiecare perioada mai grea. Fie ca vorbim despre colici, dintisori, febra si altele.

Parentingul nu este un concurs!

De ce intram in cursa?

Sa revenim la declaratia din titlu. Parentingul nu este un concurs! E foarte usor sa ne uitam la alti parinti si la copiii lor si sa cadem in cursa asta. Am patit-o si eu. Si asta din cauza intrebarilor: „Cat timp are?”; „Cati dinti are?”; „Face la olita?”; „Merge deja?”. Si multe altele.

  • Pana sa ii apara primii doi dinti eram stresat ca unii copii de aceeasi varsta aveau deja 4 dinti si noi.. nimic! Stres! Haos!
  • Pana sa stea singur in fund ma gandeam ca ar putea avea probleme de echilibru!
  • Pana sa descoperim BLW-ul eram stresati ca bebele nu mananca solide asa cum (am vrea noi) ar trebui.
  • Pana sa inceapa sa scoata primele cuvinte toata lumea ne intreba daca zice „Mama”!
  • Pana acum cateva zile eram stresati ca bebe nu merge inca. Si toata lumea din jurul nostru se mira cand le spuneam ca are peste un an si inca… nimic. Asta desi se ridica in picioare si statea fara probleme.

La fiecare varsta vor fi tot felul de intrebari de genul asta si la fel de multe dileme. Exista carti pe tema asta si foarte multe articole pe internet despre cum sa fii un parinte bun. Chiar si reguli de „aur” pentru parenting! NU exista insa formula perfecta!

Solutia?

Daca pornim de la ideea ca fiecare parinte vrea ce e mai bun pentru copilul lui cred ca putem cadea de acord ca putem renunta la acest concurs. Fiecare copil e diferit si unic. La fel cum fiecare parinte este unic. Si la fel de adevarat este ca fiecare copil este intr-o oarecare masura oglindirea parintelui sau. Asa ca daca am reusi sa renuntam la tentatia de a mai apleca urechea la presiunile sociale de genul „Cum de nu merge inca?” si sa ne concentram la ce e cu adevarat important si anume sa ii oferim copilului tot suportul de care are nevoie si toata afectiunea el ne va rasplati cu siguranta si cu primii pasi. Si cu primul cuvant si primul zambet si asa mai departe. In ritmul lui.

Deci solutia este, din punctul meu de vedere, ca atunci cand auzim astfel de intrebari sau de provocari sa le ignoram. Si atunci cand avem pornirea sa incepem noi o astfel de discutie sa ne gandim inainte daca ne-ar conveni sa ni se puna aceeasi intrebare. Si sa ne abtinem.

Treaba asta merge foarte adanc si poate avea urmari chiar grave. Tentatia e mare sa oferim chiar sfaturi medicale de parca leacul nostru e cel mai bun. Caruciorul pe care l-am ales este cel mai bun. Scaunul de masina la fel. Marca de scutece pe care o folosim e cea mai buna si asa mai departe. Dar astea nu se aplica la unison tuturor. Nu are cum sa fie asa! Parentingul nu este un concurs! Suntem toti castigatori prin simplul fapt ca suntem parinti. Si pierdem cu totii daca ne lasam prinsi in jocul asta.

Sper ca am fost cat de cat coerent si ca v-a fost de folos acest articol. Nu scriu asa ceva foarte des si nu am pretentia ca sunt un expert in domeniu. Vreau doar sa trag un semnal de alarma pentru toti cei care, ca mine, au inceput sa isi puna semne de intrebare absolut gratuit si fara rost pe temele acestea. Atat.

Sorin.

Spune-ti parerea