Industria muzicala romaneasca…

Imi place sau nu dar am crescut cu sintagma asta in cap: „industria muzicala romaneasca”. Si mi-a ramas intiparita ca fiind o chestie de bun augur.

Cand, de fapt, e o definitie a ceea ce se intampla in Romania din punct de vedere cultural-muzical si care nu inseamna mai nimic. In primul rand pentru a exista o industrie ar trebui ca aceasta sa faca parte dintr-o economie nationala. Ceea ce desfiinteaza din start subiectul acestei discutii. Dar m-am pierdut in detalii inca de la inceput si nu am spus ce vreau de fapt cu acest articol: sa analizam putin ce se intampla la aceasta ora in „industria muzicala romaneasca”. Si sa vedem impreuna daca e de bine sau de rau.

Ce-mi da mie voie sa vorbesc despre acest subiect? Poate cei 8 ani de munca in radio (Radio 21, Pro Fm, Radio Vest), cei inca 10 ani ca prezentator si/sau organizator de evenimente si cei, probabil, 20 de ani de pasionat al fenomenului.

Stim cu totii ca Statele Unite ale Americii au intr-adevar o industrie de acest fel inca din anii ’30. Asta presupunea ca in orice industrie: 1. materia prima (talentul, vocile, oamenii), 2. productia (studiourile, inregistrarea creatiei), 3. distributia (casele de discuri, impresarii), 4. marketingul (promovarea artistului, concerte, evenimente) si 5. veniturile (bilete vandute, discuri vandute, materiale conexe care aduc bani). Pana in anii ’90 in afara de S.U.A., Franta, Italia, Marea Britanie si poate Suedia nimeni nu putea spune ca beneficiaza de un mecanism care sa implice toate punctele de mai sus si astfel sa emita pretentii la o „industrie”.

A explodat apoi Germania (Haddaway, The Kelly Family, Sash, Culture Beat, Enigma, Scooter, Snap, Captain Hollywood Project si multi altii) si imediat dupa am crezut noi ca stim cu ce se mananca si manati in lupta de impresia de libertate de dupa Revolutie si alimentati emotional de faptul ca talentul e resursa naturala in tara noastra am inceput sa ne imbatam singuri cu faptul ca avem o „industrie muzicala”.

Au aparut pe rand: 3 SUD EST, Valahia, Andre, BUG Mafia, La Familia, VANK, RACLA, Voltaj, Class, Ro-Mania, Genius, HI-Q, N&D si o gramada de alti artisti. Era o adunatura de trupe si solisti care veneau sa completeze lista de vechi ce canta in fiecare vara la teatrele de vara de pe litoralul romanesc: Madalina Manole, Silvia Dumitrescu, Aurelian Temisan, Loredana Groza, Monica Anghel etc. Diferenta dintre EI si NOI era ca EI cantau pe stadioane de zeci de mii de oameni si NOI cantam la baluri ale bobocilor. EI apareau la VIVA si MTV, NOI apaream la Atomic (care fie vorba intre noi a fost OK la vremea sa). Ei semnau contracte cu case de discuri internationale, noi atunci infiintam Cat Music si Roton.

Problema la noi, din punctul meu de vedere, este ca nu am facut diferenta si inca nu prea stim sa o facem intre un artist profesionist si unul amator care mai si canta din cand in cand. Mi-a ramas in minte un moment de la un festival pe care il prezentam undeva prin 2007-2008 parca, unde pe scena era in plina desfasurare Cristina Rus. Si urma sa urce pe scena o trupa cu 2 DJ. Considerandu-se, probabil, mult prea importanti pentru eveniment si neavand rabdare au inceput finut cu „Cat mai are tipa asta?” si apoi peste vreo 5-6 minute au terminat cu „Scoateti cateaua lesinata odata de pe scena”. Cam asta era nivelul atunci. Din pacate prea mult nu am evoluat de atunci. Diferenta au facut-o intre timp televiziunile care au ridicat cota de piata a artistilor (vezi cazurile celor care iau parte la show-urile „X Factor”, „Romanii au talent”, „Vocea Romaniei”). Ceea ce nu e rau. Dupa cum spuneam, noi nu stim sa facem diferenta intre cele doua lumi: cei care fac asta la un nivel profesional si merita tot respectul si cei care fac asta conjunctural.

Ceea ce nu au inteles multi artisti care au avut de-a face cu lumea asta e ca nu este destul sa compui o piesa sau sa canti o piesa, sa faci un videoclip si apoi sa astepti sa iti sune telefonul si sa incepi sa colectezi banii. Nu functioneaza chiar asa. Tocmai din aceasta cauza avem foarte multe „HIT & RUN-uri”. Pentru ca multi se multumesc sa scoata 2-3 piese, incep prin a cere 800 de euro pe prestatie, iar apoi in 2-3 luni cresc pretul la 5000 euro pe prestatie si toata lumea e multumita. Se angajeaza 2 dansatori/dansatoare, cateva costume, un DJ, un tour manager si se inchiriaza un Mercedes Vito. NU asta e reteta.

Sunt 4 feluri de artisti in Romania:

  1. Cei pentru care se iese din casa! Cei pe care ii stie si mama si tata si vecinul si copiii din cartier: Smiley, Loredana, Holograf, Inna, Connect-r, Delia, Stefan Banica Jr. si mai nou Carla’s Dreams, VUNK.
  2. Cei care nu scot lumea din casa dar e ok daca te nimeresti la concert. Adica cel mai probabil stii cateva versuri de la o melodie-doua: gasiti AICI destule exemple si AICI la fel, nu are rost sa dau nume.
  3. Cei de umplutura care canta pana urca pe scena cei din categoriile de mai sus si de care inca nu a auzit nimeni. Tot in linkurile de mai sus gasiti si asftel de exemple cu siguranta.
  4. Cei de nisa care sunt foarte buni dar nu vor umple niciodata o sala pentru ca nu si-au propus asta si pentru ca publicul lor pur si simplu nu se incadreaza in categoria de masa. Aici stam chiar foarte bine: Suie Paparude, Vita de vie, Zdob si Zdub, Mihai Margineanu, Alexandra Usurelu, Trooper, Byron, Argatu, Ada Milea, + toti cantaretii de folk si toate trupele de rock vechi. Singura chestie ce trebuie luata in calcul la aceasta categorie este ca ei fac parte din „industrie” nu pentru ca isi doresc neaparat ci pentru ca publicul lor e la limita care face diferenta. Sunt destui cat sa conteze si sa fie nevoie de un album, de exemplu, si nu sunt atat de multi in acelasi timp cat sa devina interesanti pentru mase si sa ii propulseze sub lupa televizoarelor.

Partea proasta e ca cei din prima categorie incep sa fie din ce in ce mai putini la numar. Si e cam ca la fotbal: fara concurenta nu prea ai cum sa progresezi. Iar cei din categoriile 2 si 3 nu sunt destul de buni incat sa faca pasul spre prima categorie. Cei din categoria 4 au campionatul lor si publicul lor oricum e multumit. Faza e ca daca vrei sa organizezi de exemplu un festival nu sunt variante pentru 2-3 zile. Si ajungem la varianta „HIT & RUN” pe care o prefera multi din comoditate. Scoatem materialul, promovam tare pe radio, aparem la cat mai multe concerte, luam banii si vedem cat tine.

Concluzia? Ar trebui ca artistii sa incerce ceva mai mult. Stiu ca suna aiurea chestia dar mi-as dori ca si „client” sa fiu putin bagat in seama. Sa simt ca cineva se lupta sa-mi vanda produsul. Ca pana la urma daca tot e industrie am de unde alege si sunt si alte produse pe piata romaneasca. Sa nu mai zic la nivel international. N-ar trebui sa ne fie jena sa spunem ca suntem fani ai unei formatii romanesti inainte sa enumeram trupe de „afara”. Si chiar cred ca se poate. Si ca sa vedeti ca exista si exemple pozivite:

  • VUNK, sau cum imi place mie sa le spun <<trupa oamenilor destepti>> are o baza de date cu fanii. Se trimit regulat newsletter pe email cu ultimele noutati. Videoclipurile pieselor sunt primite in premiera de fani inainte ca ele sa apara pe tv, in presa, etc. Au cel mai fain concept de concert din Romania. Vin tot timpul cu elemente noi de scenografie, de tehnica si chiar de comunicare.
  • INNA, probabil cea mai „internationala” dintre artisti. Puteti sa spuneti ca e comerciala, ca isi arata sanii, ca seamana piesele. Puteti sa spuneti ce vreti dar cu toate astea e un produs care inca se vinde bine, videoclipurile arata senzational, are un plan, o strategie de marketing, e mega prezenta in online.
  • SMILEY are si site si pagina de Facebook cu peste 3 milioane de fani si e foarte activ pe Twitter. Adica e prezent exact in mediile unde sunt „clientii” lui. Ceea ce e foarte ok si ii sporeste notorietatea si asa setoidizata de TV.

Din pacate la exemple negative avem destule: pe site-ul trupei Cargo ultima postare este din mai 2011! Trupa IRIS are site dar… acesta nu functioneaza. La Directia 5 nici macar nu am gasit site. Site-ul trupei Voltaj este neactualizat de anul trecut (2015)!!! Pe site-ul celor de la Holograf la „noutati” este anuntat un concert din 2015 la Ploiesti. Delia Matache desi e in lista de artisti care sunt la moda acum are un site neactualizat din 2013. Si cu toate astea merge treaba. Dar intrebarea este oare pentru cat timp ?! Si lista cu faze de genul asta e foarte lunga.

Cred foarte tare ca mediul online e viitorul si ca pentru a rezista pe „piata” comunicarea cu fanii trebuie sa fie mai prezenta si mai personala in acest mediu. Asta pentru ca si pretentiile artistilor vor putea mai apoi sa creasca. Pana atunci insa si publicul va fi acelasi, needucat si de multe ori hater. Pentru ca isii permite sa taxeze fiecare greseala de acest tip.

Sorin.

 

Spune-ti parerea