Domnul Mircea
Nu stiu de cat timp n-ati mai fost la frizer. Habar nu am daca aveti un obicei din a merge la frizer odata la doua saptamani sau daca faceti asta la nevoie atunci cand nu va mai suportati cu claia de par in cap sau daca asteptati pana va atentioneaza prietena, mama, nevasta, sora, profesoara. Ei bine pentru unii mersul la frizer este o simpla activitate ca mersul la alimentara din colt pentru apa minerala. Pentru altii este o experienta in sine si merita tratata ca atare.
Sunt ferm convins ca stiti frizeriile de cartier, cele vechi de cand lumea, cele cu care am copilarit cu totii. Cele care inca mai au afara, la strada, siglele vopsite in anii ’80-’90 si care inca mai apartin de „Igiena S.A”. Ei bine va spun un secret: alea sunt cele mai ok dintre toate dupa parerea mea. Am ajuns la concluzia, dupa cativa ani de alternanta intre tot felul de saloane si frizerii ca de tuns, pentru un barbat, ca te tunzi pe 10 lei sau pe 50 lei cam tot aia e. Da, atmosfera dintr-un salon de top e altfel. Da, samponul folosit intr-un salon este de marca nu de… urzica. Da, muzica este cea care se asculta si in club nu la Radio Romania Actualitati. Da, scaunul are inclinare si (poate) masaj.
Dar la salon nu intalnesti oameni ca Domnul Mircea. La salon nu ti se face frectie la cap cu 8 lei! Daca nu stiti despre ce vorbesc opriti aici cititul si mergeti la o frizerie, indiferent de varsta si cereti o „frectie”. Sau un masaj pentru carcotasi. Un masaj la cap facut de un frizer cu experienta. De un domn trecut de 40 de ani sau de o doamna decisa de aceeasi varsta. Si vorbim dupa aia… O sa-mi multumiti. Bun, presupunand ca stiti despre ce e vorba sau ca ati revenit dupa experienta despre care vorbeam va spun ca ultima oara cand am fost la frizer am dat peste o doamna care probabil are peste 30 de ani de experienta in domeniu si ca langa mine s-a asezat Domnul Mircea, un batranel respectabil de vreo 80 de ani. Am aflat ulterior ca domnul vine la doua saptamani pentru „aranjat”. De tuns nu prea poate fi vorba avand in vedere ca par nu prea mai are.
Omul avea chef de vorba. De fapt de plans pe umarul altora. Si de ascultat pareri. Il durea capul. Simtea o presiune, asa, ca si cum l-ar strange cineva intr-o menghina. „O fi de la glaucom?”. A aflat de la doamna care ma tundea ca nu are cum sa fie de la glaucom. Domnul Mircea a inceput sa insire ca e dezamagit ca a fost la: neurolog, la ORL-ist, la doctor de oase, la psiholog si psihiatru, la 15 doctori in total si nimeni nu l-a ajutat. „La naiba, mai ca n-am ajus si la ginecolog!” 
Era clar ca omul avea o problema si era cat se poate de nemultumit. Eh, in momentul asta toata lumea din frizerie era deja captivata de subiect. Degeaba se discuta la televizor pe tema Focsaniului unde Primarul a decis sa taie toti cei 450 de pomi din oras ca… fac mizerie. Degeaba! Putea sa se intample orice. Lumea a luat atitudine: recomandari de medicamente, de cabinete, proceduri medicale, sfaturi. Domnul Mircea mai ca nu si-a luat pix si hartie sa-si noteze. Doamna din stanga tundea un adolescent. Aproape ca-l chelise pe bietul baiat. Ii recomandase batranelului sa doarma cu geamul inchis, sa nu mai stea in curent si sa iasa la plimbari pe malul marii. 😯 Doamna care ma tundea pe mine i-a cerut reteta ca i-o interpreteaza ea. Dupa faza asta doamna a primit titlulatura de <<doamna doctor>>. Un domn care astepta a ridicat ochii din telefon si i-a spus sa iasa la socializare la clubul pensionarilor.
Omul a platit cei 10 lei la final (pret special pentru pensionari) si a plecat linistit. Toate problemele ii disparusera subit. Probabil pana peste doua spatamani cand era deja trecut pe caiet la ora 10:20… fix. Domnul Mircea nu are pe nimeni. Si sedinta de tuns l-a „reparat” mai mult decat orice inerventie sau medicament. Domnul Mircea a primit mai multa atentie in 15 minut cat a stat pe scaunul de frizer ca in 2 ore de asteptat la medicul de familie sau cat dureaza un control medical. Domnul Mircea chiar exista! Dar sunt sigur ca fiecare dintre noi au cate un Nenea Mircea pe care il stim. Care isi duce batranetile si care probabil are nevoie mai mult decat orice medicament de 5 minute de atentie si de stat de vorba cu cineva. Despre orice.
„Sa stiti ca parca nu ma mai doare asa!” Si-a plecat domnul Mircea.
Sorin.
