M-am tot gandit daca sa scriu sau nu despre subiectul asta. Si faptul ca ieri nu-mi puteam stapani lacrimile mi-a spus ca simt mai mult decat credeam despre omul asta.
Sigur, l-am criticat, l-am injurat, l-am catalogat si mai ales l-am cantat. Ca voi toti. Ca noi toti.
Adrian Paunescu va ramane alaturi de Mihai Eminescu si Nichita Stanescu, pentru mine, unul din cei mai mari poeti ai Romaniei. Asta e partea cea mai frumoasa. Ca numele lui si poeziile sale vor ramane mereu pe buzele noastre si in cantecele care nu vor disparea. Partea proasta e ca probabil nici nu realizam ce am pierdut. E trist ca am fost contemporani cu geniul lui si n-am stiut sa-l apreciem.
Cu siguranta omul are pacatele lui si poate nu i-au fost iertate toate. Dar, cine nu-i la fel? Pana una alta si Eminescu a fost criticat pentru alegerile sale politice si pentru viata dezordonata si tumultoasa. Sunt zeci de alte exemple pe care nu are rost acum sa le insir. Mi-au placut atitudinea si cuvintele lui Adrian Nastase pe care le-a avut la adresa poetului. Nu ma asteptam dar e dovedit ca in momentele astea aprecierile vin tocmai de la cine nu te astepti. Culmea.
Daca macar intr-o zi ai cantat “Doamne ocroteste-i pe romani”, “Ruga pentru parinti” sau “Tu Ardeal” nu se poate sa nu-ti planga sufletul pentru ca 
Adrian Paunescu, nu mai este.
Odihneasca-se in pace.
El a iubit valorile!
