De curand am aflat despre asocierea dintre Taco Bell si Doritos. Ca sa intelegeti cum am ajuns sa gasesc asemenea informatii trebuie sa stabbilim din start ca sunt genul de persoana care urmareste in fiecare an Super Bowl-ul doar pentru reclame. Ok, mai urmaresc putin si din actiunea sportiva dar cel mai mult (90%) abia astept sa inceapa reclamele. Asta-s eu si probabil ca treaba asta tine si de job-ul pe care-l am si de pasiunea pentru lumea media.

Ei bine alaturarea celor doua branduri care sunt foarte active, daca nu cele mai active din zona de produse alimentare din Statele Unite m-a facut sa ma gandesc si la alte exemple sau… posibilitati de genul: Jack and Cola.

Si daca tot mi-am deschis culoarul imaginatiei mi-au venit acum in minte niste exemple pe care eu le-as vedea foarte posibile:

• BMW si Apple - poate pentru un proiect anticipati de multi – o masina a viitorului nu foarte indepartat cu tot felul de aplicatii Apple si cu acelasi spirit sportiv BMW.
• Facebook si Sony - pentru a crea “the ultimate device”, adica o tableta sau un telefon care sa se poata conecta cu orice alt device, care sa modifice statusul automat in functie de starea de spirit si de cati pasi faci pe zi…

Sunt curios daca voi va puteti gandi la alte variante si care ar fi ele.

Weekend placut!

Stiti ca la un moment dat s-a anuntat cu surle si trambite prin presa ca urmeaza sa se intre pe fiecare strada la deszapezit cu utilaje mari. Drept si prin urmare toti locatarii de pe strazile amintite in articolele din presa locala ar fi trebuit sa-si mute masinile din fata blocului aferent.

Se mai spunea in acelasi articol ca Politia Locala va anunta proprietarii autoturismelor in cauza prin diferite anunturi sa-si mute masina ca “Vine buldozerul!”.

Prima stire pe aceasta tema am citit-o in 6 februarie. Pentru strada pe care locuiesc se anunta ca in 08.02.2012 ora 18:00 se va consuma aceasta operatiune.

Ei bine, saptamana trecuta am tot asteptat si… nimic. Aseara, in schimb, adica in 16.02.2012 au aparut si oamenii si utilajele promise.

Vorba aia “mai bine mai tarziu, decat niciodata”, si totusi ce s-a intamplat in tot acest interval de mai bine de o saptamana? La un moment dat am crezut ca au uitat pur si simplu.

Cum poti sa scapi din vedere o strada? Sau cum poti sa intarzii o saptamana? E oare un termen chiar atat de normal cand vine vorba de lucrari pe banii Statului? In fine…

Am avut concert cu Vama in weekendul trecut. Foarte tare, foarte, fain. Sincer. Cred ca, in opinia mea, in afara de Iris si Horia Brenciu, rar am mai dat peste o gasca mai faina de artisti si peste un show mai bine pus la punct. E o chestie personala. In fine…

Ar mai fi de spus ca Tudor Chirila este probabil unul dintre putinii artisti romani modesti. Si in afara de Horia Brenciu si Stefan Banica Junior e singurul care inainte de show chiar si-a incalzit vocea, a facut exercitii…deh, obiceiuri actoricesti. Dar bune.

Lasand la o parte aceasta latura pozitiva nu pot sa trec cu vederea urmatorul aspect: fiecare, DAR ABSOLUT FIECARE artist care a pasit pragul nostru a trebuit neaparat sa intrebe, la un moment dat, “Auzi, dar cantarea/concertul asta s-a promovat, bai?”.

Acum va intreb: cum sa nu-ti sara mustarul?

De multe ori am facut recenzia tuturor materialelor tiparite (fluturasi, afise, invitatii), mediaplanului (radio, tv, online) si a altora chiar in fata celor care au pus aceasta intrebare. Fara sa comentez sau sa pun la indoiala intentiile interlocutorului. Apoi m-am dezmeticit cand mi s-a pus a treia sau a patra oara aceeasi intrebare. Acum cand o aud ma enervez si nu mai raspuns. Pur si simplu.

Sau ar fi mai bine sa spun asa ceva, oare?

“Nu, frate, mancati-as! Nu l-am promovat. Am dat mii de euro pe voi, artistilor si n-am promovat evenimentul. Interesul nostru este sa nu vina nici naiba la eveniment. Vrem sa va aducem pe voi si sa avem sala goala. Esti multumit?”

Probabil sunt subiectiv dar nu m-am putut abtine pentru ca pana la urma e ca intr-o relatie de business. Eu platesc pentru ceva, tu produci sau prestezi. Simplu, nu? Tu care iei banul, nu ma iei pe mine la intrebari, nu-i asa? Ar fi atat de simpatica relatia daca s-ar desfasura asa.

Probabil ca unii dintre noi ne-am emancipat in asemenea “hal” incat ne place sa credem ca nu mai dam peste conditii ca acum 50 de ani. Cu toate astea vedem la televizor ce se intampla in satele din Buzau si Ialomita unde oamenii stau fara curent electric, apa si incalzire. E trist, dar e adevarat si toata treaba asta e generata de singurul lucru pe care inca nu il putem controla: natura.

In alta ordine de idei… (in loc de “meanwhile in Arad”)

Stiati ca in Arad exista un centru comercial care nu are grup sanitar? Nu stiati. Probabil ca ne-am obisnuit cu totii sa avem astfel de conditii si ni se pare absolut normal sa nu bagam de seama astfel de lucruri. Nu vorbim de chestii complicate cum ar fi locuri de parcare obigatorii, grup sanitar pentru persoane cu handicap, acces pentru persoane cu dizabilitati, rampa sau alte chestiuni. Vorbim de o toaleta normala pentru clienti.

In Ziridava, centrul comercial vechi (si renovat ) de pe vremea lui Ceausescu nu exista toaleta. Incercati sa faceti un simplu exercitiu si sa intrebati pe cineva unde puteti merge la WC. Simplu! Vi se va spune ca nu exista asa ceva… pentru clienti. Exista un singur WC pe etaj pe care il pot folosi doar angajatii. Asta in conditiile in care pana acum cativa ani inca mai exista (sau poate mai exista inca) o femeie angajata pe post de liftiera. Foarte tare!

Mergand cu povestile mai departe, aseara am avut una dintre cele mai groaznice experiente din viata mea intr-un restaurant: Restaurantul Ana de pe Calea Radnei unde am… incercat sa iau cina de Ziua Indragostitilor. FAIL!

Am fost intampinati de un chelner cu o atitudine pe care nici acum nu o inteleg care ne-a lasat, probabil ca sa ne obisnuim cu atmosfera, sa asteptam vreo jumatate de ora pana sa ne ia comanda. Apoi de la momentul preluarii comenzii pana la servirea bauturilor a mai durat vreo jumatate de ora (si cred ca sunt indulgent). Pentru ca primul fel de mancare servit doar unora dintre cei prezenti la masa sa ajunga intr-un timp record: 2 ore si 40 minute!!! Nu gresesc cu absolut nimic, totul a fost cronometrat.

Lasand la o parte faptul ca la ora 23:00 luminile s-au stins in aproape toata sala si chelnerii au inceput sa stranga mesele din jurul nostru si ca primul chelner care a preluat comenzile n-a mai iesit apoi pe sala (probabil era si bucatar?!) si ca s-au incurcat unele comenzi si ca la baie era un frig de-ti ingheta……. ne-am simtit de minune. Da, serios. N-am mai ras asa de tare de prea multa vreme.

Asa ca daca vreti sa radeti cu pofta si sa va simtiti bine, recomand restaurantul amintit. Dar nu pentru mancare.

Stiti bine ca nu am obiceiul sa fac reclama gratuita si ca nu prea ma entuziasmez prea des de vreun magazin. Ei bine, de data asta am dat peste un magazin mic, amenajat la parterul unui bloc, practic intr-un garaj, care m-a fascinat inca de cand am vazut afara niste placute de lemn pe care erau descrise bunatatile din interior: salam, carnati, afumaturi, cascaval, parmezan, grana, ulei de masline si multe altele. Se stie ca sunt un gurmand si cred ca mi-am demonstrat veleitatile pe acest plan de mai multe ori.

In momentul in care am intrat in magazinul de specialitati italiene de pe strada Vasile Milea am avut senzatia ca ma aflu in camara bunicii (nu, nu am o bunica din Sicilia, dar intelegeti ideea…) unde se afla numai bunatati adunate cu grija.

Aici am fost surprins sa aflu ca toate produsele din magazin sunt aduse din Italia, fie ca e vorba de sunca de casa taiata dintr-un jambon imens, sau de carnatii sicilieni, salamul picant si celelalte. Preturile sunt destul de mari daca e sa calculam la kilogram. Dar nu vom face asta. Ne vom gandi numai ca nu gasesti astfel de produse in alta parte de calitatea asta en detail.

Iata ce puteti gasi in acest magazin pe care eu il recomand: