Probabil ca unii dintre noi ne-am emancipat in asemenea “hal” incat ne place sa credem ca nu mai dam peste conditii ca acum 50 de ani. Cu toate astea vedem la televizor ce se intampla in satele din Buzau si Ialomita unde oamenii stau fara curent electric, apa si incalzire. E trist, dar e adevarat si toata treaba asta e generata de singurul lucru pe care inca nu il putem controla: natura.

In alta ordine de idei… (in loc de “meanwhile in Arad”)

Stiati ca in Arad exista un centru comercial care nu are grup sanitar? Nu stiati. Probabil ca ne-am obisnuit cu totii sa avem astfel de conditii si ni se pare absolut normal sa nu bagam de seama astfel de lucruri. Nu vorbim de chestii complicate cum ar fi locuri de parcare obigatorii, grup sanitar pentru persoane cu handicap, acces pentru persoane cu dizabilitati, rampa sau alte chestiuni. Vorbim de o toaleta normala pentru clienti.

In Ziridava, centrul comercial vechi (si renovat ) de pe vremea lui Ceausescu nu exista toaleta. Incercati sa faceti un simplu exercitiu si sa intrebati pe cineva unde puteti merge la WC. Simplu! Vi se va spune ca nu exista asa ceva… pentru clienti. Exista un singur WC pe etaj pe care il pot folosi doar angajatii. Asta in conditiile in care pana acum cativa ani inca mai exista (sau poate mai exista inca) o femeie angajata pe post de liftiera. Foarte tare!

Mergand cu povestile mai departe, aseara am avut una dintre cele mai groaznice experiente din viata mea intr-un restaurant: Restaurantul Ana de pe Calea Radnei unde am… incercat sa iau cina de Ziua Indragostitilor. FAIL!

Am fost intampinati de un chelner cu o atitudine pe care nici acum nu o inteleg care ne-a lasat, probabil ca sa ne obisnuim cu atmosfera, sa asteptam vreo jumatate de ora pana sa ne ia comanda. Apoi de la momentul preluarii comenzii pana la servirea bauturilor a mai durat vreo jumatate de ora (si cred ca sunt indulgent). Pentru ca primul fel de mancare servit doar unora dintre cei prezenti la masa sa ajunga intr-un timp record: 2 ore si 40 minute!!! Nu gresesc cu absolut nimic, totul a fost cronometrat.

Lasand la o parte faptul ca la ora 23:00 luminile s-au stins in aproape toata sala si chelnerii au inceput sa stranga mesele din jurul nostru si ca primul chelner care a preluat comenzile n-a mai iesit apoi pe sala (probabil era si bucatar?!) si ca s-au incurcat unele comenzi si ca la baie era un frig de-ti ingheta……. ne-am simtit de minune. Da, serios. N-am mai ras asa de tare de prea multa vreme.

Asa ca daca vreti sa radeti cu pofta si sa va simtiti bine, recomand restaurantul amintit. Dar nu pentru mancare.

Stiti bine ca nu am obiceiul sa fac reclama gratuita si ca nu prea ma entuziasmez prea des de vreun magazin. Ei bine, de data asta am dat peste un magazin mic, amenajat la parterul unui bloc, practic intr-un garaj, care m-a fascinat inca de cand am vazut afara niste placute de lemn pe care erau descrise bunatatile din interior: salam, carnati, afumaturi, cascaval, parmezan, grana, ulei de masline si multe altele. Se stie ca sunt un gurmand si cred ca mi-am demonstrat veleitatile pe acest plan de mai multe ori.

In momentul in care am intrat in magazinul de specialitati italiene de pe strada Vasile Milea am avut senzatia ca ma aflu in camara bunicii (nu, nu am o bunica din Sicilia, dar intelegeti ideea…) unde se afla numai bunatati adunate cu grija.

Aici am fost surprins sa aflu ca toate produsele din magazin sunt aduse din Italia, fie ca e vorba de sunca de casa taiata dintr-un jambon imens, sau de carnatii sicilieni, salamul picant si celelalte. Preturile sunt destul de mari daca e sa calculam la kilogram. Dar nu vom face asta. Ne vom gandi numai ca nu gasesti astfel de produse in alta parte de calitatea asta en detail.

Iata ce puteti gasi in acest magazin pe care eu il recomand:

Zilele astea am vazut niste articole in ziarele locale in care se mirau cetatenii “cum de se scumpeste apa?”. La fel ma intrebam si eu si alte zeci sau sute de mii “cum naiba se tot scumpeste carburantul fara motiv?” si-am ramas cu semnul intrebarii deasupra capului ca intr-un desen animat vechi. Si asa voi ramane pana voi intelege ca nu trebuie sa mai pu astfel de intrebari fara sens.

In fine…

Astazi citesc intr-un articol cum ca s-a hotarat amanarea taxei auto la vanzare. Au mai spus-o si altii inaintea mea: ce cacat mai e si asta? Si cat mai putem suporta astfel de initiative care nu fac altceva decat sa ne scoata din minti. Pentru asta s-a iesit in strada acum doua saptamani. Si pentru asta plus altele inca se mai fac valuri.

Ma pot astepta din moment in moment sa dau peste alte taxe jecmanitoare? Cu siguranta. Dar pana unde poate merge nesimtirea asta si tupeul unora? Pana la ce nivel se poate ajunge?

Mi-am permis un exercitiu de imaginatie si m-am gandit ce taxe s-ar putea “scoate” in urmatoarea perioada si lasand la o parte ideile traznite de genul “taxa de deschis usa”, “taxa pentru aerul respirat”, “taxa pe lumina naturala” si alte bazaconii pe aceeasi tema iata ce taxe cred ca putem astepta oricand:

1. taxa pentru apa forata. Mai precis ne vor obliga sa platim pentru orice sursa de apa chiar daca e pe terenul nostru.
2. taxa pentru prima vanzare (care va intra din 1 ianuarie 2013, desi mi se pare aberant!!!) plus taxa pentru a doua vanzare si pentru a treia vanzare.
3. taxa de lux pentru: piscina, aer conditionat, centrala termica, televizor cu diagonala mai mare de 32 cm, etc.
4. taxa pentru a doua masina pe proprietar

Bineinteles ca vor mai inventa si alte taxe avand in vedere ca nu sunt bani la buget si ca vor fi din ce in ce mai putini. Asta se intampla pentru ca banii se duc pe pensii (apropos, am uitat: impozitul pe pensiile mai mari de 300 ron va fi de asemenea introdus) si in buzunarul baietilor destepti. Si pe autostrazile care nu se construiesc.

Voi ce taxe credeti ca se vor mai inventa?

Ce inseamna sa fii sofer in Arad?

Inseamna sa-ti freci nervii in fiecare dimineata si seara cand mergi/te intorci la si de la serviciu. Inseamna sa fii tot timpul cu ochii beliti si cu urechile ciulite pentru ca la fiecare colt de strada  sta “la panda” cate un ciumpalac cu carnetul luat la fara frecventa si pentru ca in fiecare intersectie se trezeste cate un cocalar sa dea lectii tuturor celor prezenti in trafic.

Din pacate (chiar nu-mi face placere sa recunosc asta) suntem unii dintre cei mai prosti soferi din tara asta.

Stim cu totii ca celor din Caras Severin li se spune “cap sec” pentru felul de condus si mai stim ca trebuie sa ne ferim in trafic de ei si de italieni. E demonstrat ca sunt de pe alta planeta. La fel de bine se stie ca bucurestenii conduc foarte nervos si ca n-au rabdare. Spre deosebire de ardeleni, dupa cum o spunem si noi si ei.

Ei bine, cred ca lucrurile s-au schimbat putin radical in ultimii ani. Astia sunt soferii din Arad:

• nu semnalizam cand luam o curba! Ne e atat de lene incat e foarte greu sa actionam semnalizatorul. Ne-am rupe o coasta mai degraba decat sa facem asta. Sau am bea petrol lampant mai cu placere.
• nu stim sa cedam prioriate in intersectii indiferent de situatie. Pur si simplu avem o singura regula: prioritatea primului venit. Nu ne intereseaza de restul.
• ne place sa claxonam la fiecare intentie a celui din fata de a opri. La fiecare clipit suspect al altor participanti in trafic. La orice tresarire care ni se pare ciudata a celorlalti participanti la trafic.
• nu stim ce inseamna un sens giratoriu si cum se “mananca” el. Intotdeauna in Arad va trebui sa franezi inainte de a intra intr-un sens giratoriu pentru ca INTOTDEAUNA va exista un imbecil care va trece ca trenul rapid prin halta.
• trecem pe rosu! Pe bune. Aradul e singurul oras din partea de vest unde Ambulanta se opreste in intersectii chiar daca e verde pentru sensul ei pentru ca aradenilor le place sa treaca pe rosu. Ni se pare, asa cum am mai spus, ca totul e interpretabil si ca avem regulile noastre de circulatie.
• pe autostrada (acum ca avem si noi una) intoarcem de pe un sens pe altul. Da, inca nu sunt pusi parapetii pe toata lungimea autostrazii si mai sunt tembeli care s-au gandit ca n-are ce sa se intample daca schimba sensul. Ba are ce sa se intample: accidente inca din primele zile din aceasta cauza si oameni morti.

Cam astea ar fi doar primele lucruri la care ma gandesc cand vine vorba despre soferii aradeni. Stiu ca treaba asta nu ne face cinste dar nu pot sa nu fiu obiectiv. Prima oara cand am auzit spunandu-se despre noi ca suntem praf m-am enervat si incercam sa vin cu argumente contra insa pe masura ce m-am confruntat cu tot felul de situatii jenante in trafic am decis ca trebuie sa cedez si sa le dau dreptate celor care spun ca suntem soferi dezastru. Asta e viata. Suntem buni la altceva. Nu-mi vine acum in minte acel “altceva” dar ma mai gandesc.

Exista bineinteles avantaje si dezavantaje in a locui intr-un oras mic de provincie asa cum este si Aradul.

E bine cand stai intr-un oras mic pentru ca toate taxele si impozitele sunt mai mici. E bine pentru ca pretul unui apartament este mai mic si pentru ca viata, in general, e mai “ieftina” decat in alte orase.

Aradul, de exemplu, este un oras mic in care viata nu e foarte ieftine comparativ cu Timisoara si cu toate astea e un oras atat de mic incat:

* stie tot orasul daca ai pozat goala si fotograful a pus pozele cu tine pe Facebook sau pe site-ul propriu la rubrica portofoliu-nud. Chiar daca tie ti se pare cool si crezi ca nu stie aproape nimeni ai fi surprinsa sa stii ca stiu colegii de facultate, familia, toti labarii care saliveaza la pozele tale si toti ciudatii pe care nu ai vrea sa ii cunosti.

* stie tot orasul daca esti gay, pentru ca sunt atat de putini oameni cu orientare sexuala diferita de majoritatea incat nu prea are sens sa te chinui sa te ascunzi. Partea proasta e ca intr-un oras atat de mic ideile preconcepute si prostia ies la iveala foarte usor si cei care nu sunt de acord cu ideea de homosexualitate dau cu mucii in fasole… obligatoriu in loc sa dea dovada de inteligenta.

* Revolutia anti-Basesciana nu-si are rostul si se pierde in context. Adunarile din fata Primariei cu autorizatie din partea Primarului si cu acesta in mijlocul protestantilor nu fac subiect de stiri. Mai mult, daca stai jumatate de ora in fata Primariei si strigi “Jos Basescu!” dupa care pleci repede-repejor acasa ca incep stirile de la ora 20:00.

* Comunitatea de bloggeri e aproape inexistenta fie ca ne place sau nu. Suntem putini si nu ne stim organiza. In plus fiecare trage pentru interesele personale si astfel singurii bloggeri adevarati la nivel local si apreciati la nivel national sunt doar 2. Daniel Mitre si Cristian Borod.

* “firmele” nu inteleg ca a-ti face publicitate nu inseamna sa dai tag la tot Facebook-ul intr-o poza sau sa pui fluturasi pe geamurile masinilor.

* a iesi in oras inseamna a linge o bere intr-un bar sau a “baga o șaoarmă”. Sau in cel mai bun caz o pizza. Nici nu se poate pune problema unui eveniment in timpul saptamanii, Doamne fereste! un concert miercurea, o iesire la un restaurant pescaresc, sau vreunul cu cine stie ce specific. La noi merg fast-food-urile si vreo 2-3 restaurante cu specific ciorbist.

* stii toti interlopii dupa numele mic, marimea la picior si mancarea preferata. Lucru bun de altfel pentru ca nu poti face greseala de a “te pune” cu ei cum ai putea sa o patesti in Bucuresti, de exemplu. Stii fiecare ce masina are si de cine trebuie sa te feresti in trafic.

* stii toti copiii de bani-gata pe care il saluti si ei nu te baga in seama. Ii stii pe toti ca doar ai copilarit cu ei. Tu aveai postere cu Michael Jackson, ei mergeau in ’92 si ’96 la concertul Michael Jackson. Tu aveai adidasi Nikee, ei aveau adidasi Adidas. Tu mancai lapte cu paine, ei mancau Nutella pe paine.

Asta e concluzia: a trai intr-un oras mic… se merita. E ca intr-un sat, doar cu drumuri asfaltate, iluminat public si incalzire de la “regie”.  Tare! Nu-i asa?