Cate invat in fiecare zi

De la copilul meu…

Inainte sa am puiul meu de om ma uitam la ceilalti parinti oarecum ciudat. Recunosc asta. Fiecare copil mi se parea, cum spunea cineva, „oglindirea parintelui in proportie de 100%” si eu interpretam asta ca fiind obligatoriu ca un parinte sa-si invete copilul dupa regulile lui.

Ei bine, de aproape un an, ideile mele s-au cam schimbat. Radical. Da, e normal sa vrei sa-ti educi copilul intr-un asa fel incat sa-i faci viata mai usoara, mai frumoasa si astfel incat sa-si cladeasca atunci cand o fi timpul, la randul lui o familie. Da, e absolut normal sa il inveti pe cel mic despre pericole, despre ce e bine si ce e rau. Desi exista si aici tot felul de discutii. Poate ce e rau pentru tine e bine pentru el si invers. Dar nu intru in asemenea detalii.

Ce vreau eu sa spun aici este ca dupa aproape un an am ajuns la concluzia ca invat in fiecare zi ceva nou de la copilul meu. Eu de la el si nu neaparat invers. Daca stau sa ma gandesc, de fapt, pana acum, nu cred ca l-am invatat ceva in adevaratul sens al cuvantului. Va veni si vremea aceea!

  • El insa mi-a aratat cum sa am rabdare chiar si atunci cand se termina si ultimul gram de rabdare!
  • Sa zambesc in fiecare zi dimineata!
  • Sa spun „Te iubesc!” mult mai des si sa simt ca vreau sa spun asta mult mai des.
  • Sa imi dedic macar cateva minute in fiecare zi pentru mine, in liniste, fara alte interferente.
  • Sa nu mai pun pret pe lucrurile materiale.
  • Copilul m-a invatat sa fiu mai bun cu ceilalti din jurul meu.
  • Sa vad altfel si ceilalti copii!
  • M-a facut sa fiu mai atent la tot ce e in jurul meu: oameni, frunze, pasari, melodii.

Cea mai importanta lectie!

 

Copilul meu ma invata

Copilul meu ma invata

Si cea mai importanta lectie de cand invat de la copilul meu: daca toata lumea face un lucru intr-un anumit mod asta nu inseamna neparat ca acel mod este cel corect!

Am observat asta pentru ca i-am oferit de mai multe ori jucarii cu roti. Masinute, trenulete etc. Copilul meu le intoarce pe toate pe dos si se joaca asa cu ele. Initial il „corectam” si puneam masina cu rotile pe pardoseala si ii aratam „cum se face”. Dupa care mi-am dat seama cat suntem de inchisi si de obtuzi datorita faptului ca viata ne limiteaza gandirea cu regulile ei. 

Ne stergem imediat daca ne udam cu putina apa. Nu intram cu picioarele in noroi ca ni se murdaresc pantofii. Nu vorbim tare in biserica. Toate astea sunt reguli pe care am invatat sa le respectam. Pe care cei mici nu le stiu. Si poate ar fi mai bine sa nu le stim nici noi. Ce daca te-ai stropit cu putina apa cand ai spalat?! Ce daca un copil de langa tine intreaba in gura mare ceva in timpul filmului?

Am invatat de la copil ca mesele se iau impreuna, in familie. Nu in fata televizorului butonand si plescaind fara sa simtim ce mancam!

Invat in fiecare zi ceva nou si mi-e teama de faptul ca la un moment dat va trebui sa renunt la aceasta „scoala”. Incepe sa-mi placa si abia acum sunt atent la lectii.

 

 

La final de lectie

In loc de incheiere va las un clip frumos pentru cei care au copii. Azi dimineata am petrecut jumatate de ora doar eu cu copilul meu. Inainte de a fugi pe usa ca sa ajung la birou. Abia astept dimineata urmatoare. Si cea urmatoare. Si cea care urmeaza! Dar nu pot sa nu ma gandesc deja la faptul ca in ritmul asta bebelusul meu va deveni copil. Copilul va deveni adolescent…

 

Sorin.

4 comments

    1. Sorin ( User Karma: 0 ) says:

      Ca suntem multitasking nu e rau deloc. Problema e ca ne obisnuim sa urmam niste reguli si astfel nu mai putem sa vedem clar, sa inovam, sa inventam, sa traim cu adevărat. Multumesc de comentariu!

  1. Ba e cam rău. Știi de ce?
    Pentru că ieșim la suc cu prietenii, mâncăm, stăm și pe telefon și discutăm cu alți prieteni și tot asa. Nu mai acordăm atenție lucrurilor pe care le facem și pierdem momente. Poate e doar o frustrare de a mea. 🙂

Spune-ti parerea