Exista bineinteles avantaje si dezavantaje in a locui intr-un oras mic de provincie asa cum este si Aradul.
E bine cand stai intr-un oras mic pentru ca toate taxele si impozitele sunt mai mici. E bine pentru ca pretul unui apartament este mai mic si pentru ca viata, in general, e mai “ieftina” decat in alte orase.
Aradul, de exemplu, este un oras mic in care viata nu e foarte ieftine comparativ cu Timisoara si cu toate astea e un oras atat de mic incat:
* stie tot orasul daca ai pozat goala si fotograful a pus pozele cu tine pe Facebook sau pe site-ul propriu la rubrica portofoliu-nud. Chiar daca tie ti se pare cool si crezi ca nu stie aproape nimeni ai fi surprinsa sa stii ca stiu colegii de facultate, familia, toti labarii care saliveaza la pozele tale si toti ciudatii pe care nu ai vrea sa ii cunosti.
* stie tot orasul daca esti gay, pentru ca sunt atat de putini oameni cu orientare sexuala diferita de majoritatea incat nu prea are sens sa te chinui sa te ascunzi. Partea proasta e ca intr-un oras atat de mic ideile preconcepute si prostia ies la iveala foarte usor si cei care nu sunt de acord cu ideea de homosexualitate dau cu mucii in fasole… obligatoriu in loc sa dea dovada de inteligenta.
* Revolutia anti-Basesciana nu-si are rostul si se pierde in context. Adunarile din fata Primariei cu autorizatie din partea Primarului si cu acesta in mijlocul protestantilor nu fac subiect de stiri. Mai mult, daca stai jumatate de ora in fata Primariei si strigi “Jos Basescu!” dupa care pleci repede-repejor acasa ca incep stirile de la ora 20:00.
* Comunitatea de bloggeri e aproape inexistenta fie ca ne place sau nu. Suntem putini si nu ne stim organiza. In plus fiecare trage pentru interesele personale si astfel singurii bloggeri adevarati la nivel local si apreciati la nivel national sunt doar 2. Daniel Mitre si Cristian Borod.
* “firmele” nu inteleg ca a-ti face publicitate nu inseamna sa dai tag la tot Facebook-ul intr-o poza sau sa pui fluturasi pe geamurile masinilor.
* a iesi in oras inseamna a linge o bere intr-un bar sau a “baga o șaoarmă”. Sau in cel mai bun caz o pizza. Nici nu se poate pune problema unui eveniment in timpul saptamanii, Doamne fereste! un concert miercurea, o iesire la un restaurant pescaresc, sau vreunul cu cine stie ce specific. La noi merg fast-food-urile si vreo 2-3 restaurante cu specific ciorbist.
* stii toti interlopii dupa numele mic, marimea la picior si mancarea preferata. Lucru bun de altfel pentru ca nu poti face greseala de a “te pune” cu ei cum ai putea sa o patesti in Bucuresti, de exemplu. Stii fiecare ce masina are si de cine trebuie sa te feresti in trafic.
* stii toti copiii de bani-gata pe care il saluti si ei nu te baga in seama. Ii stii pe toti ca doar ai copilarit cu ei. Tu aveai postere cu Michael Jackson, ei mergeau in ’92 si ’96 la concertul Michael Jackson. Tu aveai adidasi Nikee, ei aveau adidasi Adidas. Tu mancai lapte cu paine, ei mancau Nutella pe paine.
Asta e concluzia: a trai intr-un oras mic… se merita. E ca intr-un sat, doar cu drumuri asfaltate, iluminat public si incalzire de la “regie”. Tare! Nu-i asa?
Soso is
Email this author | All posts by Soso | Subscribe to Entries (RSS)
ianuarie 24th, 2012 at 20:11
[...] Arad, un oras atat de mic [...]
ianuarie 24th, 2012 at 21:32
Se poate şi mai rău, crede-mă! Am stat în două oraşe atât de mici încât abia le găseşti pe hartă
ianuarie 24th, 2012 at 23:15
@Florin: ma gandesc ca se poate dar n-as vrea sa traiesc asa ceva.
ianuarie 24th, 2012 at 23:32
Salut. Poti detalia de ce domnii de care amintesti sunt singurii apreciati si adevarati? Multumesc. Cred ca sunt mai multi.
ianuarie 25th, 2012 at 01:25
@Trolus
) Draga domnule Trolus,
Cei doi respectabili domni sunt apreciati de mine. Adevarati sunt prin natura lor asa cum suntem toti si cum ati fi si dumneavoastra fara adapostul anonimatului. De curiozitate: care sunt cei multi?